La fiecare 26 de secunde, Pămîntul se clatină. Nu foarte mult – cu siguranță nu este suficient pentru a-l simți – ci suficient pentru ca seismologii de pe mai multe continente să primească un mic „bip” măsurabil pe detectoarele lor. Dar, chiar dacă acest puls a fost observat de zeci de ani, cercetătorii nu sînt de acord cu ceea ce îl provoacă. Deci care este acest mister al pulsării Pămîntului?
Pulsul – sau „microseismul” în limbajul geologilor – a fost documentat pentru prima dată la începutul anilor 1960 de un cercetător pe nume Jack Oliver, apoi la Observatorul Geologic Lamont-Doherty. El este cunoscut mai ales pentru lucrările sale ulterioare care au furnizat cîteva dovezi importante pentru schimbarea plăcilor tectonice. Oliver și-a dat seama că pulsul venea de undeva „din Oceanul Atlantic sudic sau ecuatorial” și că era mai puternic în lunile de vară ale emisferei nordice (sau iarna emisferei sudice).
„Jack nu avea resursele din 1962 pe care le aveam în 2005 – nu avea seismometre digitale, avea de-a face cu înregistrări pe hîrtie”, explica Mike Ritzwoller, un seismolog de la Universitatea din Colorado, Boulder, scrie playtech.ro. În 1980, Gary Holcomb, un geolog al US Geological Survey, a analizat mai atent microseismul ciudat și și-a dat seama că este cel mai puternic în timpul furtunilor. Dar munca lui și a lui Oliver s-ar pierde în mare parte, în timp ce bătăile seismice constante ar continua, neobservate, sub picioarele noastre.
Zgomotul din jurul nostru
Apoi, într-o zi din 2005, studentul de atunci Greg Bensen lucra cu date seismice la laboratorul său de la Universitatea din Colorado, Boulder. Consilierul său a intrat și l-a rugat să-i arate la ce lucrează. După cum spune Ritzwoller, Bensen a extras niște date și iată: un semnal puternic, venind de undeva departe. „De îndată ce am văzut acest lucru, am recunoscut că există ceva ciudat, dar nu aveam nicio idee despre ce este”, spune Ritzwoller. Nedumerită, echipa a examinat clipurile din orice unghi posibil. A fost ceva în neregulă cu instrumentele lor? Sau analizele lor? Sau se întîmpla cu adevărat această activitate seismică? Toate semnele indicau către aceasta din urmă. Au reușit chiar să trianguleze pulsul pînă la originea sa: o singură sursă în Golful Guineei, în largul coastei de vest a Africii.
Au dezgropat și lucrările lui Oliver și Holcomb și au publicat un studiu în 2006 în Geophysical Research Letters. Dar chiar și de atunci, nimeni nu a confirmat cu adevărat cauza activității seismice. Deși mulți presupun că este cauzată de valuri, unii susțin că este cauzată de activitatea vulcanică. Deși acest puls special este interesant, faptul că există activitate seismică într-un timp liniștit (adică nu în timpul unui cutremur sau erupție vulcanică) este o veste veche.
Există un fundal de zgomot seismic subtil în jurul nostru tot timpul. „Zgomotul seismic există practic din cauza Soarelui”, explică Ritzwoller. Temperatura Pămîntului este dată de Soare, mai mult la ecuator decît la poli, spune el, care generează vînturi și furtuni și curenți și valuri oceanice. Cînd un val lovește o coastă, energia este transferată pe uscat.
Ce este Bight of Bonny?
Cercetătorii pot studia tiparele acestui zgomot seismic ambiental pentru a afla despre interiorul Pămîntului, lucru pe care grupul Ritzwoller îl face de zeci de ani. „Dar observarea pulsului în 2005 ne-a luat prin surprindere”, spune el. Șase ani mai tîrziu, a venit un alt student absolvent, Garrett Euler, de data aceasta în laboratorul seismologului Doug Wiens de la Universitatea Washington din St. Louis.
Euler a redus și mai mult sursa pulsului, pînă la o parte din Golful Guineei numită Bight of Bonny. Cînd valurile traversează oceanul, diferența de presiune din apă s-ar putea să nu aibă prea mult efect asupra fundului oceanului, explică Wiens. Dar cînd lovește platforma continentală – unde solul solid este mult mai aproape de suprafață – presiunea deformează fundul oceanului și provoacă impulsuri seismice care reflectă acțiunea undei. Euler și-a prezentat concluziile la conferința Seismological Society of America din 2013. Dar nu toată lumea a fost pe deplin convinsă.
Într-o lucrare din același an, o echipă condusă de Yingjie Xia de la Institutul de Geodezie și Geofizică din Wuhan, China, a propus că cea mai probabilă sursă a pulsului de 26 de secunde nu erau undele, ci vulcanii. Acest lucru se datorează faptului că punctul de origine al pulsului este aproape suspect de un vulcan de pe insula São Tomé din Bight of Bonny. Și, într-adevăr, există cel puțin un alt loc de pe Pămînt unde un vulcan provoacă un microseism cu unele asemănări cu acesta. Dacă te-ntrebi, este vulcanul Aso din Japonia. Chiar și în afara acestei dezbateri principale, rămîn mai multe întrebări. Și anume, de ce aici? E
xistă o mulțime de alte rafturi continentale și vulcani în întreaga lume care, din cîte știm, nu provoacă impulsuri seismice – ce este atît de special la Bight of Bonny?
