De la un sărut lung, pasional, la un pupic pe obraz, care anunță o revedere nemaipomenită, sărutul este o componentă cheie a culturii noastre și un ingredient important în relațiile noastre.
Dar când au început oamenii să-și lipească buzele și de ce? Nu toate culturile din istorie au practicat sărutul, așa că se pare că trebuie să fie ceva mai mult decât instinctual. Oricum ar fi, istoria sărutului este una mult mai stufoasă și complexă.
Urmariti un articol oferit redactiei de ALEXA MANOLACHE redactiei go prin WhatsApp la numarul 0736.044.055
Potrivit textelor vedice din India, în 1500 î.Hr., oamenii din India își frecau frunțile și nasurile ca formă de salut. Câteva secole mai târziu, poezia indiană Mahabharata descria sărutul pe buze, în timp ce Kama Sutra , un ghid clasic pentru toate lucrurile erotice scrise în jurul secolului al III-lea, include numeroase sfaturi despre tehnicile sărutului.
Din epoca clasică până în Evul Mediu, sărutul a îndeplinit multe funcții dincolo de romantism. Putea fi folosit pentru a marca afaceri sau ca o formă de salut, în special între bărbați.
Până în Evul Mediu, toată lumea sărută pe toată lumea, dar practica era guvernată de reguli specifice bazate pe poziția socială. Se puteau săruta oamenii de același nivel pe buze, iar pe cei superiorii pe mână, picior sau genunchi.
Până în secolul al XIV-lea, Biserica Catolică devenea din ce în ce mai preocupată de sărut, pe care l-a considerat o poartă către alte acte carnale, iar lucrurile s-au complicat când s-a realizat potențialul său de răspândire a Ciumei.
Papa Clement al V-lea a emis un decret la Consiliul de la Viena din 1311–1312 pentru a interzice „sărutarea sfântă” sau utilizarea sărutului ca gest de pace și bunăvoință în timpul slujbelor bisericești, iar Henric al VI-lea a interzis definitiv sărutul în Anglia în 1439 pentru ca ciuma să nu se răspândească.
În schimb, oamenilor li s-a cerut să folosească gesturi fără contact, incluzând plecăciunea sau scoaterea pălăriei ca formă de salut. Biserica catolică le-a permis adepților să se salute strângându-se de mâna. Această practică este menținuta și în ziua de astăzi în cadrul Bisericii.
Sărut în jurul lumii
Întrebați orice școlar, iar el vă va spune că francezii se sărută cu limba. Este adevărat adevărat, dar nu au fost primii care care au făcut acest lcuru. Se crede că soldații britanici și americani în timpul celui de-al doilea război mondial au inventat termenul „sărut franțuzesc” după întâlnirile cu prostituatele. Francezii nu au avut un cuvânt specific pentru acest act până la galocher, un termen din argou care înseamnă „a săruta cu limba “, care a fost adăugat oficial în dicționar în 2014.
În multe părți din Asia, cum ar fi Thailanda, sărutul pe buze era asemănător canibalismului și, până în prezent, manifestările publice de afecțiune sunt mai puțin frecvente. Hawn-gaem ( sărută înfundat , în care o persoană pur și simplu își apasă nasul pe obrazul sau fruntea altuia și inspiră profund) este mai frecvent în aceste țări, precum și în Noua Zeelandă și în insulele Polineziene.
Primii călători europeni în Japonia credeau că japonezii nu se sărută, pentru că nu au asistat niciodată la acestă practică, dar ceea ce nu și-au dat seama este că vechii japonezi considerau sărutul un act intim, care era ținut în dormitor și nu era făcut în public.
Se pare că japonezii s-au relaxat puțin după contactul cu europenii, dar sărutul în public era tabu in urmă cu 50 de ani. De fapt, japonezii nu au avut nici măcar un cuvânt pentru a descrie sărutul cu limba. Au împrumutat unul de la englezi, kisu .
De ce ne sărutăm?
Unii oameni de știință cred că oamenii au început să se sărute ca urmare a hranei de la gură la gură, practicată între mame și copiii lor. Multe mamifere mestecă hrană dură pentru descendenții lor pentru a-i ajuta să o digere, iar primii oameni au fost printre ei.
Apoi transferau masa semi-masticată din gura lor în gura copilului. Oamenii, în cele din urmă, și-au dat seama că s-au simțit bine și au început să o facă mai degrabă pentru distracție decât pentru supraviețuire.
Acest lucru nu explică de ce unele civilizații nu s-au sărutat. S-ar putea să nu avem niciodată o explicație plauzibilă, dar sincer, chiar contează? Probabil că nu!
