Romanul s-a inspirat timp de trei ani la liziera padurii Fontainbleau, el fiind incantat de fosnetul si aromele naturii. Fiul de taran simplu ajunsese sa fie considerat rapid unul dintre cei mai mari zugravi de biserici. Acest impresionist roman este considerat cel mai valoros pictor al Romaniei. El s-a nascut in satul Pitaru din Dam,bovita, in anul 1838, descoperind de timpuriu o lume rurala saraca, dar si plina de nevoi, precum si o liniste sufleteasca izvorata din intelepciunea cu care oamenii obisnuiau sa traiasca.
Se spune ca acest fiu al lui in si al Mariei ar fi mostenit talentul de la unchiul sau Ghita, primul care i-a pus carbunele in mana pentru a desena. El a inceput la o varsta destul de frageda sa aduca bani in casa pictand iconite si vanzandu-le la diverse targuri. Acelasi lucru il facea si Brancusi in acea perioada.
Se pare ca „Mihai scapand stindardul” a fost una dintre operele sale cele mai reusite, acest tablou istoric fiindd pus in vitrina unui zugrav, intr-o mahala a Bucurestiului. Beizadeaua Mitca-Ghica a treciut prin zona si a vbazul acest tablou. I-a placut si asa a ajuns „Nicu” la domnitorul Barbu Stirbei. Domnitorul i-a dat 100 de galbeni pentru acest tablou. Pasul a fost unul urias pentru cariera tanarului artist. Incep sa i se comande lucrari din ce in ce mai des in biserici, toti mesterii spunand despre Nicu ca reuseste sa realizeze niste opere dumnezeiesti. El ajunge la Agapia, in Moldova, iar in acest timp faima sosea inaintea lui. Grigorescu este respins din lipsa de studii de catre Paris si continua sa lucreze frenetic la biserica Sfintii Voievozi. Minunatia operelor sale de la Agapia fiind apreciate inca si in ziua de azi. Spre finalul anului 1961, povestea sa legata de Agapia se sfarseste.
Impresionandu-l pe Kogalniceanu, Grigorescu reuseste sa ajunga si la Paris. Pe vrema aceea avea douazeci si trei de ani, el fiind dornic sa invete si sa arate toate lucrurile pe care le stie. Se afirma la un concurs de profil si se alatura unei pleiade entuziaste de pictori printre care Daubigny si Coubert. Ziua lucreaza neincetat, iar noaptea asculta numeroase sfaturi. Ajunge sa se indragosteasca de fiica lui Milet, dar aceasta dragoste este doar o adiere. In anul 1864 se intoarce in tara si se pregateste de prima sa expozitie. Aceasta prima expozitie este considerata a fi una de un foarte mare succes. Tarancile sale simple, zambitoare si carele cu boi devin motivele sale principale, el dedicandu-si arta in aceasta directie. Reuseste sa picteze peste saisezci de panze in care motivul boilor este unul central. Boii devin un simbol al fortei domesticite. El devine si un pictor de front, iar opera sa „Atacul de la Smardan” este considerata a fi una dintre cele mai reusite astfel de opere.
In anul 1890 se stabileste la Campina, in Prahovacu, cu toate ca avea un atelier in Paris. El participa la Expozitia Universala cu un tablou intitulat „Tanara tiganca”. Cu toate acestea, ii face o placere foarte mare sa expuna in tara, la Ateneul Roman. Devine un membru important al Academiei Romane in anul 1899. Fiind insetat de temele sale rurale, el incepe sa umble prin tara, aducand in acelasi timp omagii oamenilor simpli. Profilul taranesc, dar si viata de zi cu zi devin astfel niste motive centrale ale artistului. Placerea de a fi roman si linistea sufleteasca a artistului reprezinta niste lucruri cu care el iese in evidenta. Fondatorul picturii romane moderne a murit in anul 1907, la Campina.
