De multe ori ne întrebăm nu doar ce e în creierul adulților ci și ce e în mintea bebelușilor, cum percep ei lumea, dacă ne recunosc, de ce zâmbesc, de ce dau din mâini și din picioare, de ce plâng. Studiile realizate de-a lungul anilor au găsit explicații pentru unele comportamente ale nou-născuților.

Creierul uman este fascinant pentru oameni de știință, dar și pentru “muritorii de rând”. Cu toții ne întrebăm ce se întâmplă în mintea umană, dar mai ales de ce creierul oamenilor lucrează într-un anume fel.

Imediat după naștere, creierul uman crește într-un ritm foarte rapid. Când bebelușul are vârsta de un an, creierul atinge deja 60% din greutatea acestuia la maturitate. La vârsta preșcolară, creierul are greutatea integrală, dar continuă să se dezvolte până în jurul vârstei de 20 de ani.

La câteva zile după naștere, bebelușii au capacitatea să își recunoască mama după ce aceasta a pronunțat doar o singură silabă.

Nou-născuții au doar o idee vagă despre ceea ce este în jurul lor. Acest lucru se întâmplă din cauză că creierul lor are mult mai multe conexiuni neuronale decât creierul adulților și mai puțini neurotransmițători inhibitori.

Pentru a învăța cât mai repede emoțiile, manifestările și relația dintre starea psihică și expresia facială, bebelușii trebuie să interacționeze cu cât mai multe persoane încă din primele zile de viață. Dacă în jurul lor “gravitează” doar mama și tata, ei vor îmvăța mai greu toate aceste lucruri.

Pentru a arăta dacă le este cald sau frig, bebelușii fac anumite mișcări. De exemplu, dacă le este frig se vor mișca mai mult pentru a se încălzi, dar dacă le este cald vor sta pe spate, cu mâinile și picioarele întinse. Veți merge la sigur dacă veți ține cont de modul lor de comunicare prin mișcările corpului.

Ritmul de creștere este foarte alert în primul an de viață. Dacă s-ar menține acest ritm până la maturitate, ar atinge înălțimea de 50 de metri.

Un bebeluș nu plânge cu lacrimi până la vârsta de aproximativ o lună.