În Uniunea Europeană, se confruntă cu o criză a profesorilor, având în vedere că un procent semnificativ, adică 40%, dintre aceștia au trecut deja de vârsta de 50 de ani. Mai mult decât atât, meseria de profesor nu este atrăgătoare nici pentru menținerea celor care deja practică acest domeniu, nici pentru a atrage noi generații tinere.
Din totalul profesorilor, doar 7% au sub 30 de ani, iar situația nu este îmbucurătoare nici măcar înainte de pandemia de Covid-19. Doar jumătate dintre profesorii din țările membre ale OCDE erau satisfăcuți de nivelul lor salarial.
Principalul factor care contribuie la această criză a personalului educațional este nivelul salariilor, mai ales că acestea nu mai țin pasul cu inflația, iar în cazurile în care există mărituri salariale, acestea sunt insuficiente. Diferențele de salarizare între statele membre ale UE sunt considerabile, de exemplu, în timp ce în Germania un profesor începător poate avea un salariu anual brut de 54.129 de euro, în Bulgaria această sumă este de 7.731 de euro.
Cu toate acestea, penuria de profesori nu este doar rezultatul problemelor legate de salarii, ci și al condițiilor de muncă, în special în contextul pandemiei de Covid-19. Numărul mare de elevi în clase, lipsa echilibrului între programul de muncă și timpul liber al profesorilor, precum și adaptarea la modelele hibride de educație au crescut presiunea asupra personalului didactic.
Pentru cei care ar putea lua în considerare cariera de profesor, condițiile de muncă și stimulentele oferite pot părea insuficiente. Această situație poate conduce rapid la deziluzii pentru tinerii profesori și, în cazul celor mai în vârstă, poate determina pensionarea anticipată, preferabilă continuării activității în aceleași condiții de muncă.
Problemele semnalate în învățământ au stârnit proteste în mai multe state membre ale UE. Aceste manifestații au avut la bază nemulțumiri legate de stagnarea salariilor, scăderea capacității de negociere a sindicatelor și creșterea timpului maxim de lucru. O bună parte din profesorii din țările membre OCDE consideră că profesia lor nu este recunoscută și apreciată de societate.
Soluționarea acestei crize necesită investiții publice semnificative, astfel încât educația să poată beneficia de profesori bine pregătiți. De asemenea, este importantă o abordare pe termen lung, în detrimentul politicii pe termen scurt. Calitatea sistemului de învățământ va influența direct viitorul copiilor și tinerilor, iar rata abandonului școlar este alarmantă în unele state membre, cum ar fi România, Spania, Ungaria și Germania. Cheltuielile cu educația sunt în scădere în multe dintre aceste țări, ceea ce contribuie la această problemă.
Sistemele de educație din UE se confruntă, de asemenea, cu presiunea de a integra copiii refugiați din Ucraina, unii dintre aceștia având nevoie de sprijin cu limba și de asistență psihologică. De aceea, este esențial ca statele membre să acorde o atenție sporită și resurse adecvate sistemului de învățământ pentru a asigura o educație de calitate și pentru a aborda această criză în mod eficient.
