În fiecare dimineață și după-amiază, Luna înregistrează fenomene de cutremure termice care amintesc de mecanismul unui ceas bine sincronizat. Potrivit unui studiu recent, aceste evenimente au fost caracterizate și reanalizate pentru a dezvălui noi înțelegeri ale activității seismice lunare.
Lipsa unei atmosfere protective pe Lună provoacă schimbări bruște de temperatură, variind de la 250 de grade Fahrenheit în timpul zilei la -208 grade Fahrenheit în timpul nopții. Aceste fluctuații extreme duc la expansiunea și contractarea suprafeței lunare, generând mici tremurări cunoscute sub numele de cutremure termice ale lunii, însoțite de apariția de crăpături la suprafață.
În anii 1970, astronauții de la misiunea Apollo 17 au instalat trei seismometre pe Lună, capabile să înregistreze cutremurele termice. Aceste dispozitive au colectat date timp de opt luni, de la octombrie 1976 până în mai 1977, care au fost reanalizate recent cu ajutorul tehnicilor moderne.
Studiul condus de Francesco Civilini, cercetător post-doctorat la Caltech, a relevat că aceste cutremure termice lunare apar regulat, în fiecare după-amiază, când suprafața Lunii începe să se răcească după plecarea Soarelui de pe cer. Cu toate acestea, cercetătorii au observat semne de activitate seismică și dimineața, care s-au dovedit ulterior a fi diferite de cutremurele serii. Cu surprindere, s-a constatat că acestea nu erau, de fapt, cutremurele termice ale lunii.
Cercetătorii au identificat sursa acestor tremurări matinale și au descoperit că ele proveneau de la baza de aterizare lunară Apollo 17, situată la câteva sute de metri distanță. Pe măsură ce structura se încălzea și se extindea dimineața, vibrațiile sale erau înregistrate de seismometre.
Allen Husker, profesor de geofizică și coautor al studiului, explică: “În fiecare dimineață lunară, când soarele lovește landerul, acesta începe să iasă. La fiecare cinci până la șase minute încă una, pe o perioadă de cinci până la șapte ore pământești. Erau incredibil de regulate și repetate.”
Înțelegerea acestui fenomen seismic lunar este crucială, în special având în vedere planurile NASA de a trimite astronauți pe Lună în câțiva ani prin misiunile Artemis și de a stabili o bază lunară. Deși cutremurele termice ale lunii sunt prea slabe pentru a fi simțite de astronauți pe suprafața Lunii, aceste descoperiri oferă o perspectivă valoroasă asupra contracției și expansiunii termice pe care echipamentele și aterizorii viitorului trebuie să le ia în considerare. Husker sugerează că și astronauții din alte misiuni Apollo au putut experimenta această scârțâire și expansiune, chiar dacă seismometrele utilizate în acele misiuni au fost concepute pentru a măsura alte frecvențe decât cele ale cutremurelor termice ale lunii.
STIREA RADIO:
În fiecare dimineață și după-amiază, Luna se cutremură ca un ceas bine sincronizat din cauza schimbărilor bruște de temperatură, dezvăluie un nou studiu. Aceste cutremure termice ale lunii au fost înregistrate de astronauții de la Apollo 17 și recent reanalizate. Descoperirea esențială: activitatea seismică lunară are o regularitate precisă, cu mișcări termice dimineața și după-amiaza. De asemenea, cercetătorii au identificat că unele tremurări de dimineață proveneau de la baza lunară Apollo 17, având implicații pentru viitoarele misiuni lunare.
