Maestrul artei columbiene, Fernando Botero, cunoscut pentru reprezentările sale voluptuoase ale oamenilor și animalelor, a decedat la vârsta de 91 de ani, a anunțat președintele Gustavo Petro vineri.
Operele lui Botero, caracterizate de forme rotunjite și ușor suprarealiste, au devenit extrem de populare și au fost expuse în muzee și spații publice din orașe din întreaga lume, printre care Bogota, Madrid, Paris, Singapore și Veneția.
” Fernando Botero, pictorul tradițiilor și defectelor noastre, pictorul virtuților noastre, a decedat”, a scris președintele pe rețelele sociale.
Orașul natal al lui Botero, Medellin, a declarat o săptămână de doliu, primarul Daniel Quintero afirmând că lucrările sale expuse în orașul respectiv “vor trăi pentru totdeauna”.
Mass-media locală l-a numit pe Botero cel mai mare artist columbian din toate timpurile și a relatat că starea sa de sănătate s-a deteriorat în ultimele zile, suferind de pneumonie.
Botero, supranumit “Picasso al Americii Latine”, a fost un artist pasionat și infatigabil, cu un portofoliu de peste 3.000 de picturi și 300 de sculpturi, dovadă a unei apetituri insațiabile pentru creație.
Chiar și în ultimii ani, el a afirmat că lucrează zece ore pe zi. “Lucrez mai mult acum, poate pentru că știu că mi-a rămas atât de puțin timp”, a declarat el într-un interviu acordat AFP în 2012, anul în care a împlinit 80 de ani. “Mă gândesc des la moarte și mă întristează gândul de a părăsi acest lume fără a mai putea picta. Iubesc atât de mult asta.”
Călătorii în întreaga lume Botero a fost atras de artă încă de la o vârstă fragedă și, la vârsta de 15 ani, vindea tablouri cu tauri și toreros la arena de coride La Macarena din Medellin, al doilea cel mai mare oraș al Columbiei, unde s-a născut pe 19 aprilie 1932, fiul unui modest vânzător ambulant.
După o primă expoziție solo la Bogota în anii 1950, Botero a plecat în Europa, călătorind în Spania, Franța și Italia, unde a descoperit arta clasică. Apoi a mers în Mexic, fiind influențat de muraliștii de acolo, și apoi în New York în 1960, ajungând cu “200 de dolari în buzunar”, a declarat el în interviul din 2012.
Acolo l-a întâlnit pe un curator de artă german care a organizat expoziții triumfătoare în Germania în anii 1970, lansându-i numele.
“Am trecut de la a fi un complet necunoscut, fără nici măcar o galerie în New York, la a fi contactat de cei mai mari comercianți din lume”, a spus el.
Volum, nu ‘grăsime’ Dimensiunile supradimensionate caracteristice lucrărilor sale au apărut în 1957 în pictura sa “Still Life with Mandolin”. A descoperit “o nouă dimensiune, mai voluminoasă, mai monumentală, mai extravagantă, mai extremă.”
Un admirator al artei renascentiste italiene, el nu acceptă interpretarea că subiecții săi sunt grași. “Dacă pictez o femeie, un bărbat, un câine sau un cal, o fac întotdeauna cu ideea de volum. Nu este că am o obsesie pentru femeile grase”, a spus el într-un interviu pentru ziarul spaniol El Mundo în 2014.
Sculptura a devenit o componentă majoră a operei sale, dezvoltată într-un renumit centru italian de sculptură, Pietrasanta.
A trăit în acel oraș toscan, precum și în Monaco, New York și alte orașe, cu vacanțe regulate în Columbia.
Botero a spus că a fost inspirat de frumusețe, dar și de problemele țării sale natale, care a fost zguduită de conflictul armat timp de peste 50 de ani.
În 1995, o puternică bombă plasată la sculptura sa “The Bird” din Medellin a ucis aproximativ 30 de persoane și a rănit zeci. Botero a donat în 2000 o replică pentru a sta alături de sculptura explodată și numită “Bird of Peace”.
Unele dintre lucrările sale prezintă scene cu luptători gherile columbieni, cutremure și bordeluri.
Într-un departe, a creat în anii 2000 o serie de lucrări ce ilustrează abuzurile și tortura din închisoarea Abu Ghraib din Irak, spunând ulterior că a fost impulsionat de șoc și furie.
“Tematicile puterii și excesului nu sunt cu totul noi pentru arta aparent senină a lui domnului Botero”, scria The New York Times într-o recenzie din 2006. “Evoacările sale ale obezității înseamnă în mod implicit o lipsă de perspicacitate sinistră.”
