Ce dor ai de Ziua Internațională a Dorului? Dorul e poetic, chiar și în timpuri digitale

• Ziua de 13 mai este legată de celebrarea cuvântului românesc dor.
• Evenimentul este lansat din 2015, în urma unei inițiative venite din partea trupei Vunk.
• În paralel cu sensul românesc al cuvântului dor sunt pomenite saudade și Sehnsucht.
• „Poetic Interfața sonoră”: „grădini de nemișcare învăluie îmbrățișează acceptă dorul”.

Astăzi, 13 mai, ai ocazia să sărbătorești Ziua Internațională a Dorului. Este o inițiativă care împlinește 10 ani și care a pornit din dorința de a vorbi deschis despre cel mai profund sentiment românesc. „Mi-e dor!” – o expresie pe care doar românii o pot rosti cu atâta greutate și tandrețe, dedicată celor departe, copilăriei sau speranței.

Ce reprezintă Ziua Internațională a Dorului și ce are ea așa special?

Păi am cam crescut cu ea. Sau a crescut cu noi pentru că oricine are o reacție legat de asta. Unii nostalgică, alții au fost marcați mult timp de o relație mai contradictorie cu această manifestare. Acum vorbim despre Ziua Internațională a Dorului, marcată anual pe 13 mai, o un eveniment care, spre deosebire de orice altă zi, nu e impusă de lege sau ticluită politic.

Ideea a pornit de la o trupă muzicală, Vunk, în 2015. pentru a oferi un spațiu public de exprimare a acestui sentiment unic, greu de tradus în alte limbi. Dorul este o emoție universală, dar românii sunt singurii care o pot exprima complet printr-un singur cuvânt: „Mi-e dor!”. Această zi ne îndeamnă să reflectăm asupra legăturilor noastre, să ne acceptăm vulnerabilitatea și să împărtășim ceea ce simțim cu cei dragi, fie că e vorba de familie, prieteni sau locurile copilăriei.

De zece ani, pe 13 mai, românii sunt invitați să transmită mesaje de dor și să recunoască deschis importanța acestui sentiment în viața lor.

Cum a evoluat percepția dorului în cultura românească?

Dorul a fost analizat de-a lungul timpului de filosofi, scriitori și antropologi, fiind văzut nu doar ca o nostalgie, ci ca o condiție existențială profundă a sufletului românesc. De la baladele populare și până la literatura modernă, dorul este asociat cu dragostea, absența, speranța și chiar cu setea de absolut. De fapt așa nuanțează oricine încearcă să definească sensul special al cuvântului față de cuvinte apropiate din limba portugheză ori germană.

Uite, special dacă vrei este și faptul că Lucian Blaga publică „La curțile dorului” în 1938, când stătea în Portugalia. Iar acolo, una dintre cele mai căutate cărți era de 15 ani un volum de António Sardinha, „Na Corte da Saudade: Sonetos de Toledo”. Chiar dacă trăiești acum într-o lume digitalizată și tehnică, antropologii pot să considere că noile generații vor simți dor. Poate sub alte forme sau cu alte cuvinte, dar cu aceeași intensitate.

Astăzi, dorul devine un motiv de a te reconecta cu cei dragi, de a-ți exprima emoțiile și de a păstra vie legătura cu rădăcinile noastre, dar și cu tine, mai ales într-o societate în continuă schimbare. Mi-am dat seama când mi-am adunat poeziile pentru un volum că în ce publicasem în 30 de ani nici măcar o dată nu folosisem cuvântul dor în sensul sărbătorit aici. Apoi am găsit o carte în care mă duceam de vreo 5 ori în direcția asta de parcă nu mai tăceam cu dorul. E în cartea mea pe care am scris-o pe jumătate în pandemie mai mult ca exercițiu. O dată zic ”tu ești convingător doar pe bază de nor și nu mai poți de dor”(31 iulie), altădată ”tu îmi tot arăți cum mișcarea continuă când e segmentată în grădini de nemișcare învăluie îmbrățișează acceptă dorul” (24 august).

The post Ce dor ai de Ziua Internațională a Dorului? Dorul e poetic, chiar și în timpuri digitale appeared first on Aleph News.