Alcoolul a jucat un rol important de-a lungul istoriei si si-a lasat amprenta asupra multor culturi si civilizatii, inclusiv asupra sumerienilor, egiptenilor, grecilor, romanilor, chinezilor si britanicilor. Din cele mai vechi timpuri, alcoolul i-a unit pe oameni. De mii de ani, cerealele si fructele fermentate sunt folosite pentru a obtine alcool. Nu se stie inca exact cine anume a descoperit alcoolul, dar exista mai multe teorii.

Primele dovezi care arata ca oamenii au consumat alcool provin din reziduurile din borcanele de ceramica gasite in nordul Chinei, potrivit recovery.org.

Sumerienii

Sumerienii au inceput sa faca bere intre anii 2.000 si 3.000 inainte de Hristos. Cercetatorii au descoperit peste 20 de retete diferite de bere notate pe table de lut. Se pare ca ar fi baut berea cu paiul, deoarece ramaneau bucati mari de cereale in berea nefiltrata.

Sumerienii ar fi impus chiar si reguli cu privire la consumul de alcool, conform cercetarilor. In plus, il foloseau si ca ofranda pentru zei, cand aveau sarbatori religioase.
Potrivit unei povesti din cultura sumeriana, Ghilgamesh, o fiinta primitiva, se transforma intr-un om cult dupa ce bea sapte cani de bere.

Egiptenii

In Egiptul antic, painea si berea faceau parte din rutina zilnica. La vremea respectiva, berea era considerata bautura zeilor si se producea din orz, grau si drojdie.

Egiptenii considerau ca berea are beneficii nutritive. Un text antic din aceasta perioada cataloga berea drept leac pentru diverse afectiuni. In Giza se considera ca ajuta la forta de munca, astfel ca muncitorii primeau trei ratii de bere pe zi.

Grecii

Grecia antica a fost renumita pentru productia de vin, avand printre cele mai timpurii podgorii. Alcoolul a jucat un rol esential in cultura religioasa greaca si a fost adesea folosit ca ofranda pentru zei. In plus, a fost folosit drept ofranda in toata regiunea mediteraneana.

Grecii foloseau, de asemenea, alcoolul drept medicament. Textele vechi confirma ca era folosit pentru a trata letargia, diareea, durerile nasterii, dar si pentru curatarea ranilor.

Vinul era atat de important in societatea greaca incat avea propriul zeu, Dyonisos, care era cunoscut si drept zeul fertilitati si al extazului, fiind considerat un liant intre cei morti si cei vii.

Grecii se adunau adesea la simpozioane, adica „sazatori” dedicate insa barbatilor care faceau parte din elita, unde acestia beau, mancau, spuneau glume si aveau dezbateri.

Opere precum Iliada si Odiseea evidentiaza relatiile antice ale grecilor dintre alcool si sarbatori.

Romanii

Romanii au preluat productia de vin de la greci. Poetul grec Euripides infatiseaza in piesa „Bacchae” modul in care adeptii zeului Bacchus au baut in exces si au inceput sa comita crime.

Un timp, senatul roman a interzis astfel de ritualuri in Italia, considerand ca ar putea fi o amenintare la adresa sigurantei publice. Imperiul Roman a plasat restrictii si asupra cultivarii vitei de vie. In primele doua secole inainte de Hristos, romanii au exportat vin, adesea folosit ca moneda de schimb pentru munca sclavilor.

Cu toate acestea, lucrurile s-au schimbat, iar vinul a intrat in ratia zilnica a personalului medical. Productia de alcool s-a standardizat rapid, iar romanii au ajuns sa aiba podgorii.

Mai mult decat atat, scriitorii romani au inceput sa laude vinul si sa condamne apa. Povestea legendara a lui Bacchus a devenit una proprie, personajul fiind infatisat drept o creatura mitica, dar competenta si comica.

Chinezii

Numeroase surse din China citeaza consumul de „alcool natural” inca din cele mai vechi timpuri. Acest alcool natural se refera la fermentarea naturala a fructelor si a florilor. In mod similar cu celelalte culturi, alcoolul a fost considerat sacru si in China.

Oamenii au baut frecvent in timpul ritualurilor, sarbatorilor importante, meselor in familie, nuntilor, dar si de Anul Nou. In plus, si aici alcoolul venea la pachet cu muzica, dansul si literatura.

Chinezii credeau ca alcoolul ar putea vindeca si preveni bolile, ca incetineste imbatranirea si ca mentine, in general, sanatatea. Un vechi proverb chinez spune ca alcoolul este cel mai bun medicament.

In toate aceste culturi stravechi, alcoolul a fost folosit pentru ameliorarea durerilor de cap, pentru prevenirea racelii, a bolilor sistemului imunitar si pentru eliminarea problemelor intestinale.

Britanicii

In Anglia, primele consumuri excesive ale bauturilor spirtoase distilate au fost inregistrate in anii 1525-1550. In aceeasi perioada, dramaturgul Thomas Nash a adus in discutie starea de ebrietate din Anglia si betia a fost mentionata ca o crima.

In 1600, in timpul domniei lui Iacob I, scriitorii au descris raspandirea consumului de alcool in toate clasele sociale si in toate etapele vietii.

In 1606, Parlamentul englez a adoptat „Legea pentru reprimarea pacatului neplacut al betiei”.

Olanda a inceput sa produca gin in jurul anului 1650, iar bautura a fost introdusa in regimul soldatilor britanici care luptau in regiune. In 1700, atat Scotia, cat si Irlanda, au inceput sa se remarce prin productiile lor de whisky premium.

Americanii

Cand englezii au ajuns prima data in America, nu erau obisnuiti sa bea apa, crezand ca este contaminata si nesigura. Fiind gratuita, o consumau doar cand nu isi puteau permite altceva. Cu toate acestea, pana in anii 1630, colonistii au inceput sa bea bere, produsa din orzul expediat din Anglia.

S-a incercat o lege care sa interzica alcoolul drept plata, dar muncitorii au facut greva. Americanii din colonii preferau cidrul, berea si romul.

Pana la sfarsitul anilor 1790, un american consuma, in medie, 5,8 litri de alcool pe an. Chiar inainte de Razboiul Civil, Statele Unite produceau aproximativ 88 de milioane de litri de tarie pe an.

Secolele XIX si XX

Alcoolul a jucat un rol semnificativ in razboiul civil american. Asistentele si medicii l-au folosit, predominant, pentru sedare, in lipsa medicamentelor. Totusi, era folosit si pentru celebrarea evenimentelor majore, cum ar fi revelionul.

Din cauza abuzurilor, multi soldati au inceput sa aiba un comportament necorespunzator. Alcoolul a inceput atunci sa fie asociat cu crimele de razboi violente si cu violurile.

In 1862 au fost inlaturate ratiile de rom alocate marinarilor. Legea Volstead presupunea ca alcoolul poate sa fie produs sau vandut doar din motive medicale si religioase si ca poate fi consumat doar acasa.

Tratamentele pentru alcoolism au aparut la scurt timp, cand doctorii Bill Wilson si Bob Smith au fondat „Alcoolici Anonimi”.

Asociatia Medicala Americana a definit pentru prima data alcoolismul in 1952. Totusi, definitia a suferit modificari in 1967, cand alcoolismul a fost catalogat drept boala.