Ce a însemnat Papa Francisc pentru români? Ioan Aurel Pop: „A fost un papă al Romei, al Italiei, al latinității, dar și al nostru, al întregii omeniri”

• Papa Francisc a fost un lider cald și echilibrat, apropiat de oameni.
• A lăsat o moștenire a deschiderii și dialogului în Biserică.
• Vizita sa în România a fost profund apreciată de popor.

Papa Francisc a murit la vârsta de 88 de ani. Vaticanul confirmă decesul și declanșează ritualul funerar papal. Papa Francisc a fost ales Papă în 2013, după demisia lui Benedict al XVI-lea, în ultimii ani, sănătatea i s-a agravat și a rămas în funcție până la final în ciuda fragilității. Ritualul funerar va urma noile reguli liturgice, aprobate chiar de el în 2024. Credincioșii se adună deja în Piața Sf. Petru.

A fost, fără îndoială, o figură extraordinară, remarcabilă. A fost la fel și pentru Roma, fiind singurul papă provenit din America Latină, cu o moștenire italiană, dar și cu multe noutăți, cu elemente care nu mai fuseseră întâlnite până atunci. Pentru noi, a fost un om cald, parte a latinității. Ne-a cunoscut ca popor, ne-a cunoscut direct, pe meleagurile noastre, și a fost un îndrumător.

Eu sunt creștin ortodox, dar consider că Sfântul Scaun face parte din Biserica noastră universală. Cred că nu trebuie să avem credințe exclusiviste, ci să fim generoși în confesiunile noastre și în modul în care ne adresăm divinității. Să-l acceptăm pe celălalt papă. A fost ca de-al nostru, creștin, cu aproape toate regulile creștine pe care le respectăm și noi, cei din Răsărit, și a avut o căldură sufletească nemaiîntâlnită.

Ce a marcat pontificatul său?

A fost un pontificat al echilibrului. Nu a produs revoluții în Biserică, dar a acceptat dialogul. Mi-a plăcut că nu a fost un om al radicalismului excesiv, ci al nuanței. I-a înțeles pe toți, i-a binecuvântat, și iată că a murit în Săptămâna Luminată, după ce a reușit să binecuvânteze turma, poporul, lumea întreagă – pentru că Biserica este lumea. A plecat la Dumnezeu după ce și-a împlinit misiunea, păstrând echilibrul în Biserică.

După Papa Benedict al XVI-lea – Papa Ratzinger, un papă german care a avut o poziție foarte fermă și uneori radicală, care a atras și critici, și care a fost singurul papă care a demisionat (un fapt rar) – a urmat un moment de dezechilibru. Papa Francisc a adus din nou echilibrul, venind dintr-o lume mai muncitorească. I-am văzut locul unde slujea, în Buenos Aires – o lume a oamenilor simpli, pe care i-a înțeles. Câteodată ieșea din biserică fără să-și schimbe veșmintele preoțești, uitând, absorbit de discuțiile cu oamenii – discuții pline de bunătate, iubire și binecuvântare.

Ce moștenire lasă și ce urmează?

Cred că lasă o moștenire a deschiderii. Biserica este adesea o instituție tradiționalistă, conservatoare, dar uneori trebuie să fie deschisă. Italienii au un cuvânt frumos, pe care Papa îl știa bine: aggiornamento – aducere la zi. Viitorul papă va trebui să asculte vocile critice din interiorul Bisericii, să analizeze chestiuni precum celibatul preoților, pentru că există o atracție puternică spre viața lumească. Mulți tineri absolvenți de teologie renunță la preoție pentru că vor o viață de familie, iar Biserica Catolică nu permite căsătoria preoților.

Probabil va urma și un dialog mai profund cu celelalte biserici, ceea ce ar fi benefic pentru întreaga omenire. Papa Francisc a lăsat și ideea sărbătoririi comune a marilor sărbători creștine – o direcție importantă, care nu poate fi ignorată de viitorul papă.

Care a fost relația Papei Francisc cu România?

Au fost raporturi oficiale atât cu Biserica Ortodoxă Română, cât și cu celelalte biserici. Papa nu putea veni în România fără acordul Bisericii Ortodoxe. Fiind și șef de stat – al Vaticanului – a avut dialog cu președintele, cu guvernul și cu parlamentul. Dar cel mai frumos dialog a fost cel cu poporul român, în timpul vizitelor sale la București, la Iași, la Blaj, la Șumuleu Ciuc. A văzut oamenii, a vorbit cu ei. A fost un dialog uman, concret.

A beatificat șapte martiri ai Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolice), biserică interzisă zeci de ani în România. Acest gest a stârnit o mare simpatie și respect în rândul românilor. A fost, fără îndoială, o figură marcantă a creștinismului universal.

Care va fi reacția în lumea creștină?

Ar trebui să fie una de tristețe, dar și de speranță. Noi, creștinii, știm că moartea nu este un sfârșit, ci o trecere într-o altă viață. Nu ar trebui să spunem că cineva „a trecut în neființă”, ci mai degrabă că a trecut „în neuitare”. Papa Francisc cu siguranță a intrat în neuitare. A fost o figură istorică, o mare personalitate, despre care vor învăța generațiile viitoare.

Cum a fost trecerea de la Benedict la Francisc?

Nu a fost ușoară. Chiar și în Vatican, printre cardinali și prelați, au existat reticențe față de acest papă progresist, venit din popor. Dar, în timp, a devenit unul dintre cei mai iubiți papi. După Papa Ioan Paul al II-lea – considerat ca un tată – și după severul și sobru Benedict, Papa Francisc a venit cu o deschidere sufletească deosebită. A transmis ideea că oamenii trebuie să fie oameni, să trăiască cu decență, cu rânduială, dar și cu iubire și înțelegere.

A fost un papă al Romei, al Italiei, al latinității, dar și al nostru, al întregii omeniri. Ca un părinte.

The post Ce a însemnat Papa Francisc pentru români? Ioan Aurel Pop: „A fost un papă al Romei, al Italiei, al latinității, dar și al nostru, al întregii omeniri” appeared first on Aleph News.