Tu mai crezi în Sacrificiu, sau e doar în filme? Irina Margareta Nistor: „N-am să-l uit niciodată pe cel care s-a așezat în fața tancurilor”

• Sacrificiul include supunerea credinciosului față de Dumnezeu.
• Sacrificiul nu este un act de slăbiciune, ci un act de maturitate interioară.
• Sacrificiul devine libertate atunci când dai, nu pentru că trebuie, ci pentru că vrei.
• Esența sacrificiului nu stă în suferință, ci în sens. Suferința poate fi o parte din drum.
• Prin sacrificiu renunți la tine ca altul să aibă mai mult, nu din obligație, ci din iubire.

Sacrificiul este una dintre cele mai puternice teme din cinema. Fie că e vorba de un supererou care salvează lumea sau de un personaj anonim care renunță la visul lui pentru binele altora, aceste momente dau greutate poveștii. Filmele îți arată că adevărata forță nu stă în ce câștigi, ci în ce ești dispus să dai.

Cum a evoluat ideea sacrificiului în filme?

Irina Margareta Nistor, critic de film: „Întâi de toate, sigur că cel mai bine se vede în filmele religioase. Se vede la Zeffirelli, care poate este cea mai izbutită transformare a Bibliei în cinema, la „Isus din Nazaret”. 

Vreau să spun o poveste foarte frumoasă pe care am aflat-o de curând, tot datorită filmului, și anume la Vatican, pentru că am fost cu filmul Cardinalul al domnului Nicolae Mărgineanu. Pentru că știm că este anul Iuliu Hossu, din nou cineva care a știut să se sacrifice, acolo am stat la un convento, pentru că așa se cheamă mănăstirile franciscane. Și acolo am aflat de un preot franciscan, Maximilian Kolbe, era polonez și a ajuns la Auschwitz. 

Și la un moment dat, el s-a oferit să fie el cel sacrificat, în locul unui alt deținut care avea copii, care avea o familie. Și atunci, el a fost lăsat să moară, și mai târziu Papa Ioan Paul al II-lea l-a sanctificat. Și mi s-a părut atât de frumos gestul ăsta și de extraordinar, și avea 47 de ani, doar 47 de ani, și s-a oferit să se sacrifice el, așa cum n-am să uit niciodată în piața Tiananmen, cel care s-a așezat în fața tancurilor. Deci sacrificiu poate să fie de foarte multe feluri și cred că fiecare dintre noi, din când în când, ar trebui să se gândească măcar un pic la o faptă bună, care poate să fie un minim sacrificiu”. 

Sacrificiul în filme mai este o inspirație sau a devenit doar o temă decorativă? 

Irina Margareta Nistor, critic de film: „Nu, cred că este în continuare pentru că lumea funcționează, mai ales dacă se sacrifică altcineva și nu trebuie să te sacrifici tu. Adică noi nu suntem neapărat dispuși să facem noi gesturi din astea, în principiu, ni se pare foarte frumos, ia uite ce erou, dar asta nu înseamnă că de mâine o să facem un efort să ajungem și noi eroi și eventual să salvăm lumea atunci când e în momentele cele mai complicate. 

Știm foarte bine că, apropo de sacrificiu, știm „Alegerea Sofiei”, când a avut de ales Sofie din nou la Auschwitz, a avut de ales pe care dintre cei doi copii ai săi să îi isacrifice pentru că doar unul urma să fie ucis. Dar asta nu înseamnă decât pentru un moment că te gândești la rândul tău cum ai face și te gândești că e totuși bine că nu ești tu în poziția asta, așa încât, poate că ne-ar trebui să învățăm să fim mai empatici, că în direcția asta stăm rău de tot”. 

The post Tu mai crezi în Sacrificiu, sau e doar în filme? Irina Margareta Nistor: „N-am să-l uit niciodată pe cel care s-a așezat în fața tancurilor” appeared first on Aleph News.