- Pe cât de multe lucruri știm despre revolta de la Timișoara, despre rezistența celor din Piața Universității, pe atât de puține lucruri știm despre gândurile și sentimentele lui Ceaușescu.
- Discursul din seara lui 20 decembrie 1989. Uluirea din clipa întreruperii discursului din 21, fuga cu elicopterul. Nu știm, însă, nimic despre ce a fost în capul marelui conducător.
- M-a interesat noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Avem cunoștință doar de faptul că, în noaptea respectivă, Ceaușescu a dormit în sediul Comitetului Central. Iată o enormitate pe care mintea noastră o refuză.
Din ziare. Peste 300.000 oameni ai muncii din Capitală au vizionat pînă în prezent seria I a grandiosului film sovietic tehnicolor «Căderea Berlinului».
În urma uriașului succes obținut de această monumentală realizare, «Sovromfilm» a prelungit, la cererea generală a publicului, prezentarea primei serii a filmului pe mai multe ecrane din Capitală.
Începînd de Luni 8 ianuarie, oamenii muncii vor putea viziona și seria II-a a filmului «Căderea Berlinului».” ( „300.000 de oameni au vizionat pînă acum filmul «Căderea Berlinului»”, Scînteia din 8 ianuarie 1951.)
*
O nouă perspectivă. Abordarea propagandistică a lui Decembrie 1989 a dus la un dezechilibru al cercetării. Știm multe lucruri despre cei din stradă. Decembrie 1989 a fost însă o baricadă. Orice baricadă are două părți. Pentru că momentul a fost tratat liric, îmbălsămat de cuvinte mari, ostentativ cercetarea s-a concentrat asupra unei părți a baricadei. Cealaltă parte, reprezentată de Ceaușescu, a rămas în umbră. Pe cât de multe lucruri știm despre revolta de la Timișoara, despre rezistența celor din Piața Universității, pe atât de puține lucruri știm despre gândurile și sentimentele lui Ceaușescu. E drept, unele lucruri sunt deja de notorietate. Cunoaștem gesturile și cuvintele de la ședința CPEx din 17 decembrie 1989. Discursul din seara lui 20 decembrie 1989. Uluirea din clipa întreruperii discursului din 21, fuga cu elicopterul. Nu știm, însă, nimic despre ce a fost în capul marelui conducător. Era conștient Ceaușescu de proporțiile primejdiei care-1 amenința? L-a fulgerat o clipă gândul că va sfârși la Târgoviște? Credea că totul e doar o părere?
Sunt întrebări pe care ni le punem.
Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem.
Ele au fost ocolite, pentru că, așa cum spuneam mai sus, Decembrie 1989 e văzut din perspectivă propagandistică. În aceste condiții, a încerca să deslușești ce se întâmpla cu Ceaușescu riscă să treacă drept o blasfemie a „martirului” din decembrie, o pângărire a „actului sfânt“, etc. Eu, însă, cred că nu numai pentru istorici, dar și pentru oamenii de rând, e important să se afle ce-a simțit și ce-a gândit Ceaușescu în acele zile. Dictator, asasin, călău, ziceți-i cum vreți, Ceaușescu era conducătorul României. Și răspunsul la întrebările de mai sus s-ar înscrie în eterna problemă: ce fac conducătorii de popoare în momente de cumpănă? Pentru țară sau pentru ei. N-are importanță. Sunt ei conștienți de ceea ce se întâmplă? Au luciditatea necesară pentru a face față crizei? Un conducător de popoare – fie el rege, dictator sau președinte – e învestit, automat, cu o uriașă încredere. Încrederea unei țări că știe el – cel de sus – cum să facă și cum să dreagă. Cum să ducă nava țării și, o dată cu ea, pe el însuși, printre stâncile primejdioase ale istoriei.
Sub semnul acestei credințe, m-a interesat noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. Ce s-a întâmplat de o parte a baricadei, știm aproape totul. Ce s-a întâmplat de cealaltă parte, nu știm aproape nimic. Avem cunoștință doar de faptul că, în noaptea respectivă, Ceaușescu a dormit în sediul Comitetului Central. Că nu s-a dus acasă, ca de obicei, iată un lucru pe care-1 înțelegem. C-a dormit, însă — iată o enormitate pe care mintea noastră o refuză. Afară, în Piața Universității se striga „Jos Ceaușescu!”. Muncitorii se pregăteau s-o ia spre Piața Palatului. Prin diferite instituții, mulți erau convinși că totul s-a sfârșit. Unii își puneau piciorul în ghips. Alții se prindeau deja cu mâna de marginea celeilalte bărci, pregătindu-se să sară. Și, în tot acest timp. Ceaușescu dormea. Judecând după ce avea să urmeze, faptul pare de neconceput. Știind c-a doua zi avea să fugă cu elicopterul și că, peste câteva zile, avea să fie executat, te-ai aștepta să-l surprinzi veghind toată noaptea, primind informații, dând ordine, umblând de la un perete la altul, în nici un caz nu ţi-1 imaginezi dormind liniștit. De aceea, mult timp n-am crezut în mărturiile potrivit cărora Ceaușescu și-a petrecut noaptea crucială a vieții sale „făcând nani“. Le-am interpretat ca fiind aiureli. M-au convins, însă, de ipoteza unui Ceaușescu dormind ca și cum nimic serios nu l-ar fi amenințat, relatările lui Florin Constantiniu din „O istorie sinceră a poporului român”, despre Antonescu din preajma Loviturii de Stat de la 23 August 1944. Rapoartele SSI se întrec în a-1 avertiza despre ce se punea la cale. Antonescu le dă deoparte, disprețuitor. Cu două zile înainte de a fi arestat, Mareșalul îi spune lui Hans Friesner, comandantul Grupului de Armate „Ucraina“ din Moldova:
„Pot să dorm cu capul pe genunchii generalilor mei”.
În cadrul aceleiași discuții, purtate la 21 august 1944, Antonescu se declara convins că poporul îl iubește.
Sub puterea acestei încrederi oarbe, el merge la Palat, fără a bănui o clipă ce-1 așteaptă. Și când te gândești că, la despărțire, după întâlnirea din 5-6 august 1944, Hitler l-a avertizat să nu se ducă la Palatul Regal. Asta, deoarece Mussolini fusese arestat îndată ce ieșea de la audiența la Rege! De ce s-or fi crezând dictatorii invulnerabili!
*
Idei care mi-au venit pe loc. „Proprietatea cuvântului e o floare rară la jurnaliștii români, obligați să transcrie zilnic agramatismele politicienilor, care, din câte se știe, se iau prin condei, ca SIDA prin fără prezervativ.” (Ion Cristoiu, Pe adresa gazetei Cotidianul, în Jurnalul național, joi, 30 septembrie 2004)
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
The post Ion Cristoiu: Ultima noapte a lui Ceaușescu în postura de conducător appeared first on Aleph News.
potrivit alephnews
Acest material este publicat de alephnews.ro distribuit prin mecanismul RSS. Potrivit Legii nr. 8/1996 informațiile de presă nu sunt opere cu drept de autor și nu poartă drepturi de autor.
Salt la sursă
știrea a fost scrisă pe alephnews.ro de jurnalistul Antoniu Gabriela
