Ion Cristoiu: Lingurarii din Europa Centrală și de Est

• Intrăm sau nu în NATO? Diplomat, Javier Solana a evitat cu brio să se pronunțe. Asta și pentru că nici el nu știa precis ce țări vor intra în primul val.
• În „Amintirile” lui Creangă, Nică a lui Ștefan a Petrei ajunge la locul lingurarilor cu urechile lungite de foame. Și Javier Solana a ajuns în fiecare dintre capitalele unde era așteptat.
• Numai că, spre deosebire de Nică a lui Ștefan a Petrei, el n-a adus cu sine nimic în stare să potolească hămeseala liderilor politici.

Pe 3 mai 1996, secretarul general NATO, Javier Solana, poposește la București, ultima etapă dintr-un turneu prin șase țări din Europa Centrală și de Est. Atît la București, cît și în capitalele celorlalte țări, oficialul a fost așteptat cu nerăbdare, toți liderii fostelor țări comuniste dorind să afle răspunsul la întrebarea:

Intrăm sau nu în NATO?

Diplomat, Javier Solana a evitat cu brio să se pronunțe.

Asta și pentru că nici el nu știa precis ce țări vor intra în primul val.

Atmosfera asta de slugărnicie umilitoare m-a îmboldit să scriu și să public în Evenimentul Zilei din 7 mai 1996 comentariul Lingurarii din Europa Centrală și de Est

De la școala elementară știm aproape pe de rost întîmplarea cu pupăza din tei. Trimis de maică-sa cu mîncare „în țarină, la niște lingurari”, „tocmiți prășitori, tocmai în Valea-Seacă, aproape de Topoliță”, Nică a lui Ștefan a lui Petre găsește de cuviință să se ocupe de pupăza lui moș Andrei. Drept urmare, lingurarii îl așteaptă pînă la prînzul cel mare cu urechile lungite de foame. Ca să le mai treacă, ei se apucă de cîntat. Potrivit „Amintirilor din copilărie” a lui Creangă, întîmplarea s-a petrecut pe vremuri, în Humulești. După un secol, întîmplarea și-a găsit o repetare aproape identică. E vorba tot de o așteptare de dimineață pînă la prînzul cel mare. E vorba tot de o hămeseală disperată. E vorba tot de cineva care trebuia să vină. Numai că locul și personajele acțiunii sînt altele. Ne aflăm nu în Humulești, ci în Europa Centrală și de Est. Pe postul celui așteptat nu e neastîmpăratul Nică a lui Ștefan a Petrei, cel nemulțumit că pupăza îl trezea cu noaptea în cap, ci un bărbat serios, politician de renume ale lumii de azi: Javier Solana, secretarul general al NATO. Cei ce așteaptă de dimineață cu ochii împăienjeniți de atîta uitat nu sînt lingurarii angajați ca prășitori în Valea-Seacă. Ei sînt șefii de stat și de guvern din Ucraina, Lituania, Estonia, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Albania, Bulgaria și România.

Chiar și cititorii mai puțin dibaci în ale politicii au priceput că întîmplarea ce-a repetat-o recent pe cea de acum un secol cu lingurarii lui Creangă e turneul secretarului general al NATO prin țările Europei Centrale și de Est. În fiecare dintre capitalele acestor țări, secretarul general NATO a fost așteptat cu mîna streașină la ochi. În unele locuri, ca și lingurarii din „Amintiri”, liderii țărilor respective s-au apucat chiar de cîntat. Nu lălăituri, precum prășitorii de pe lîngă Topoliță, ci ode Tratatului nord-atlantic. Lingurarii îl așteptau pe Nică a lui Ștefan a Petrei ca să le aducă mîncarea potolitoare de stomacuri. Noii lingurari ai lumii, șefii de stat și de guvern din Europa Centrală și de Est, l-au așteptat pe Javier Solana ca să le aducă un lucru mult mai subtil. Și anume răspunsul la întrebarea: intrăm sau nu în NATO? În „Amintirile” lui Creangă, Nică a lui Ștefan a Petrei ajunge în cele din urmă la locul lingurarilor cu urechile lungite de foame. Deși mîncarea e sleită, prășitorii se reped asupra ei „tăcînd molcum”, mulțumiți că stomacurile lor și-au primit răsplata. Și Javier Solana a ajuns în fiecare dintre capitalele unde era așteptat. Numai că, spre deosebire de Nică a lui Ștefan a Petrei, el n-a adus cu sine nimic în stare să potolească hămeseala liderilor politici. Peste tot, după plecarea lui, șefii de stat și de guvern au rămas cu personalitatea ghiorăind, ca mațele nesatisfăcute, după un răspuns. Asta pentru că, peste tot, secretarul general NATO a zîmbit, a strîns mîini, s-a pupat, s-a îmbrățișat, a făcut glume mai mult sau mai puțin bune. Cînd a fost la o adică, altfel spus, cînd a trebuit să dea un răspuns sigur așteptărilor încordate ale gazdelor a bătut cîmpii. Vom vedea, vom studia, sunteți pe drumul cel bun, nu s-a luat nici o hotărîre, vă urez succes. În fiecare dintre țările vizitate, Javier Solana a dat același răspuns ambiguu, prin nimic angajant, la întrebarea: intrăm sau nu în NATO? A rămas în grija gazdelor ca, după îmbarcarea oaspetelui în avion, să-i întoarcă vorbele și gesturile pe toate fețele. Să descopere, printr-o disperată încordare a inteligenței, dacă secretarul general NATO le-a spus ceva sigur. Distinsul oaspete s-a scobit în dinți doar cu o scobitoare. Ce-a vrut să însemne asta? s-au întrebat gazdele. Că-n NATO va intra în primul val doar o singură țară? Cutărui prim-ministru Javier Solana i-a strîns mîna mai mult decît de obicei. Aha! și-a zis primul-ministru. Asta înseamnă că, sigur, țara mea va face parte din primul eșalon.

În contrast cu acest tărăboi, turneul secretarului general NATO a fost aproape trecut sub tăcere de presa mondială. Lucizi, prin neimplicare, jurnaliștii din Vest și-au dat seama că periplul lui Javier Solana a fost o acțiune pur formală. Secretarul general NATO n-a avut cu el, în turneul căruia mulți i-au zis de consolare, nici un răspuns la întrebarea ce țări vor intra în NATO. Și dintr-un motiv foarte simplu. NATO n-a luat nici o decizie în ceea ce privește extinderea spre Est. Nici nu cred că se va hotărî atît de repede, cum încearcă să ne convingă. Nu atît din temerea față de reacția Rusiei, cît mai ales din faptul că extinderea costă. Atît pe statele care ar urma să intre în NATO, cît și pe actualele membre ale Alianței. Ceea ce ar însemna ca guvernele occidentale să ceară contribuabilului bani în plus, bani pe care cetățeanul dătător de voturi nu e dispus să-i scoată din buzunar pentru a-i apăra pe ăia din Est. Lingurarilor care sînt, pentru Occidentul de azi, șefii de stat și de guvern din fostele țări comuniste, trebuie să li se întrețină însă o iluzie. Dacă li s-ar spune adevărul, spre deosebire de prășitorii din Creangă, ei și-a lua sapele și ar șterge-o să muncească într-altă parte.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

The post Ion Cristoiu: Lingurarii din Europa Centrală și de Est appeared first on Aleph News.