Ion Cristoiu: Cînd ziaristul e și proprietarul ziarului

• Asemenea lui Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu e nu numai editorialist, dar și director și mai ales proprietar de ziar. Părerile sale asupra partidelor, personajelor publice și evenimentelor se exprimă atît prin comentarii, cît și prin ziar.
• Dacă ești director și proprietar, influența e uriașă și prin ceea ce apare în ziar. Firește, Universul se supune legii tirajului, într-o audiență la Regele Carol al II-lea, acesta îl șicanează reamintindu-i că „Dimineața are mai mare tiraj ca «Universul»”.
• În privința poziției de fond față de o personalitate ziarul reflectă poziția lui Stelian Popescu. În cazul Generalului Antonescu poziția de sprijin din partea lui Stelian Popescu se exprimă nu numai prin faimosul text Iată-l! publicat miercuri 4 septembrie 1940, dar și prin întreg conținutul Universului.

Deși nu atinge talentul lui Tudor Arghezi în materie de scriitură, și profunzimea de viziune a lui Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu depășește deseori planul comentariului la fapte pentru a oferi adevăruri de politică, morală și sociologie românească. Asemenea lui Pamfil Șeicaru, Stelian Popescu e nu numai editorialist, dar și director și mai ales proprietar de ziar. Părerile sale asupra partidelor, personajelor publice și evenimentelor se exprimă atît prin comentarii, cît și prin ziar. Un publicist precum Caragiale, Arghezi, Sadoveanu, Vinea, ca să dau doar cîteva exemple de autori de texte pur și simplu, influențează societatea autohtonă doar prin forța scrisului și eventual a gazetei în care le apar semnăturile în calitate de colaborator sau de angajat ca redactor. Dacă ești director și proprietar, influența e uriașă și prin ceea ce apare în ziar. Firește, Universul se supune legii tirajului, într-o audiență la Regele Carol al II-lea, acesta îl șicanează reamintindu-i că „Dimineața are mai mare tiraj ca «Universul»”. (Stelian Popescu Amintiri, Memorii, ediție scoasă de Albatros în 2000, după manuscrisul descoperit în Arhivele Securității) – astfel că directorul și proprietarul nu poate face din ziar o concretizare automată a părerilor și intereselor sale. Numai că în privința poziției de fond față de o personalitate ziarul reflectă poziția lui Stelian Popescu. În cazul Generalului Antonescu poziția de sprijin din partea lui Stelian Popescu se exprimă nu numai prin faimosul text Iată-l! publicat miercuri 4 septembrie 1940, dar și prin întreg conținutul Universului. Iată-l! e prin forță și lapidaritate un articol antologic al presei românești din totdeauna:

„Iată-l! Este generalul Antonescu, omul în care de mult neamul românesc își pune nădejdile, omul care abia acum, de trei zile, a fost eliberat din închisoarea de la Bistrița unde era ținut și fără lege și fără judecată, omul care abia acum, cînd a ajuns cuțitul la os și hotarele în mare parte au fost pierdute, este chemat să aducă liniște și mîngîiere unui neam amărît de guvernarea tiranică în care trăiește de zece ani și în timpul căreia au fost omorîți mișelește tinerii generației naționaliste și au fost prădate miliardele țărei sub pretext de înarmare. Urăm să-i ajute Dumnezeu!”

După sesizarea Tribunalului Poporului prin hotărîrea Consiliului de miniștri din 27 mai 1945 pentru judecarea lui Stelian Popescu în calitate de responsabil de dezastrul țării, Memoriul semnat de Jana Stelian Popescu, Elena Lugoșianu și Josetta Brăiloiu încearcă să-l prezinte pe directorul Universului drept un luptător antifascist. Dincolo de avanpremiera la un clișeu care se va repeta după 22 decembrie 1989, un alt moment de lepădare a foștilor, Memoriul falsifică realitatea relației dintre Stelian Popescu și Mareșalul Antonescu.

În cazul lui Stelian Popescu exprimarea poziției față de oameni și întîmplări depășește teritoriul scrisului de autor și prin activitatea extra gazetărească practicată de comentator. Stelian Popescu a fost și demnitar: ministru de Justiție în Guvernul Take Ionescu (17 decembrie 1921-19 ianuarie 1922), în Guvernul Barbu Știrbey (4 iunie-20 iulie 1927), Ionel Brătianu (21 iulie-29 noiembrie 1927) și Vintilă Brătianu (24 noiembrie 1927-9 noiembrie 1928). Putem spune că s-a exprimat și ca demnitar. A fost și deputat. Și în acest caz părerile sale au găsit o cale de concretizare diferită de cea tradițională, a scrisului la gazetă.

Stelian Popescu rămîne în istoria României și prin vocația de mecena. Memoriul în apărarea lui de Procesul colaboraționiștilor se referă și la această activitate:

„A contribuit la reparări, ridicări și înzestrări de biserici și de școli.

În satul său natal a ridicat, exclusiv cu propriile sale mijloace financiare, o biserică, o școală, dispensar și baie.

A înzestrat fete ale consătenilor săi.

Un medic funcționa în satul său natal, avînd onorariul plătit de Stelian Popescu.

Prin stăruința sa și cu contribuția sa personală a fost ridicat Căminul Studenților din București.”

*

NOTĂ. Am ajuns la Nisa. După cum era de așteptat, preocupările mele s-au mutat de la Debarcarea în Golful porcilor la Istoria Nisei. Înainte de a pleca, adică în noaptea de miercuri spre joi, am luat scărița și m-am apucat să caut caietul scris după călătoria anterioară. Pentru că la Nisa am mai fost, și abia după ce dau peste caiet, descopăr c-am fost în iarna lui 2005. Citesc caietul în timpul decolării avionului. Îmi dau seama că m-am trudit degeaba la vremea respectivă, lucrînd în holul hotelului pînă noaptea tîrziu. Nimic din cele scrise atunci în caiet n-a trecut prin prelucrarea indispensabilă publicării. După prima zi de umblat prin Nisa îmi reamintesc unele lucruri, ca de pildă, lucrările la tramvaiul care străbate acum centrul sau Promenade des Anglais, pe care nu se mai plimbă acum englezii, ci musulmanele cu cărucioare de copii. Nisa n-are o istorie de implicări în Războaie. Tradiția cu care se mîndrește orașul ține de istoria viligiaturii. Aici au venit ca să-și prăpădească banii bogătașii Europei.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

The post Ion Cristoiu: Cînd ziaristul e și proprietarul ziarului appeared first on Aleph News.