Mitul geniului psihopat alimentează în mod regulat imaginația cineastilor. Cel mai cunoscut exemplu: personajul Hannibal Lecter din thriller-ul de groază “Tăcerea mieilor”. Dar sunt psihopații cu adevărat nu doar răi, ci și deosebit de inteligenți?
Hervey Cleckley (1903–1984), considerat pionier în cercetarea psihopatiei din SUA, considera inteligența ca fiind cu adevărat un element central al psihopatiei. Astăzi, cercetătorii privesc această chestiune într-un mod mai diferențiat: psihopatia nu mai este privită ca o tulburare uniformă, ci ca un sindrom cu diverse trăsături de personalitate “întunecate” dar și “luminoase”, care nu trebuie să se regăsească întotdeauna împreună. De asemenea, acestea sunt considerate ca fiind pe un continuum: cu toții avem trăsături de personalitate psihopatică mai mult sau mai puțin pronunțate. În cadrul sindromului de psihopatie, sunt de obicei diferențiate caracteristici interpersonale, afective, impulsive și antisociale.
Elementul interpersonal este adesea denumit curaj sau dominație fără teamă. Persoanele cu o înaltă gradare pe această dimensiune sunt încrezătoare în sine, hotărâte și convingătoare în interacțiunile sociale, de obicei foarte rezistente la stres și lipsite de frică. Aceste caracteristici sunt adesea benefice pentru cei în cauză și rareori dăunătoare mediului înconjurător. Partea afectivă a psihopatiei, cunoscută și sub numele de “inimă rece”, descrie în schimb o latură întunecată a fenomenului: persoanele respective au o lipsă de compasiune față de suferința și îngrijorarea celorlalți. De multe ori, ei trăiesc emoții în general mai puțin intens. Următoarea componentă, impulsivitatea, face ca oamenii să fie imprevizibili, deoarece comportamentul lor fără inhibiții poate provoca ușor daune. Cu toate acestea, aceștia își resping adesea responsabilitatea pentru acțiunile lor. Încălcarea necruțătoare a regulilor sociale în beneficiul propriu caracterizează în cele din urmă componenta antisocială a psihopatiei. Aceasta împărtășește multe caracteristici cu tulburarea de personalitate antisocială.
Dar sunt psihopații deosebit de isteți? Pot recunoaște mai rapid și mai precis conexiuni logice sau își pot aminti mai bine detalii decât alte persoane? Într-o meta-analiză din 2013, care a sintetizat multe studii individuale despre psihopatie la adulți care lucrează, nu s-a observat o corelație stabilă între psihopatie și inteligență. Un studiu mai recent din 2019, care a investigat și persoanele din închisori și din instituții psihiatrice, a ajuns la o concluzie diferită: trăsăturile psihopate, în special componentele impulsive, reci și antisociale, au fost mai degrabă asociate cu capacități cognitive mai scăzute. Rezultate similare există și în ceea ce privește tulburarea de personalitate antisocială.
Cu toate acestea, atunci când se iau în considerare aspectele interpersonale – pe scurt, “latura bună” a psihopatiei – imaginea este diferită. În general, există corelații relativ mici, dar pozitive cu inteligența. Caracteristici precum încrederea în sine, dominanța și curajul, precum și lipsa de frică sunt prezente independent de tendințele antisociale. Cei în cauză nu sunt neapărat genii înalt dotați ca un Hannibal Lecter, dar, în medie, sunt ușor peste media inteligenței. În cazuri individuale, se poate întâmpla ca cineva să aibă tendințe psihopate puternice și o înțelegere elevată. Astfel de “genii ai inteligenței” rămân cu siguranță în memorie mai mult decât persoanele problematicoase care nu sunt la fel de strălucitoare.
Concluzie: Oamenii cu tulburări psihopate pronunțate sunt înclinati chiar să fie mai puțin inteligenți – cu excepția cazurilor în care trăsăturile de personalitate dorite și interpersonale sunt evident pronunțate. Deci, data viitoare când întâlniți un geniu psihopat într-un film, gândiți-vă că poveștile excepționale pot stârni imaginația autorilor de thrillere și a cineastilor, dar în viața reală, geniile psihopate nu sunt regula, ci excepții rare.