În urmă cu două decenii, cercetătorii credeau că urmele lăsate de strămoșii noștri antici, care datează de peste 50,000 de ani, erau rare. La acea vreme, doar patru situri arheologice au fost găsite în întreaga Africa. Două dintre acestea erau în Africa de Est, Laetoli în Tanzania și Koobi Fora în Kenya, iar celelalte două în Africa de Sud, Nahoon și Langebaan. Nahoon, descoperit în 1966, a fost primul loc în care s-au găsit urme de hominizi și a fost documentat în acea perioadă.
În 2023, situația este complet diferită. Se pare că cercetătorii nu au căutat suficient sau nu au explorat în locurile potrivite. Până în prezent, numărul zonelor cu urme umane de peste 50,000 de ani a crescut la 14 doar în Africa. Acestea pot fi împărțite în două grupuri principale: un grup est-african, cu cinci situri, și un grup sud-african, cu nouă situri. În întreaga lume, există alte 10 situri arheologice similare, inclusiv în Marea Britanie și Peninsula Arabică.
Descoperirea acestor urme vechi de peșterațe înseamnă o modalitate utilă de a completa și îmbunătăți înțelegerea noastră despre homininii antici din Africa. Cercetătorii au găsit recent cea mai veche urmă de Homo sapiens cunoscută, datată la 153,000 de ani, ceea ce reprezintă una dintre cele mai semnificative descoperiri înregistrate în acest domeniu.
Aceste descoperiri, împreună cu alte dovezi din zonă și din aceeași perioadă, cum ar fi dezvoltarea uneltelor sofisticate din piatră, a artei, a bijuteriilor și a culesului de crustacee, arată că coasta sudică a Africii a fost un loc unde primii oameni moderni au supraviețuit, evoluat și prosperat înainte de a se răspândi pe alte continente.
Există diferențe semnificative între grupurile de situri din Africa de Est și cele din Africa de Sud. Siturile din Africa de Est sunt mult mai vechi, cum ar fi Laetoli, cel mai vechi, cu o vechime de 3.66 de milioane de ani, iar cel mai tânăr cu o vechime de 0.7 milioane de ani. Urmele găsite în această zonă nu au fost făcute de Homo sapiens, ci de specii anterioare, cum ar fi australopithecus, Homo heidelbergensis și Homo erectus. Aceste urme au necesitat excavare și expunere meticuloasă.
Pe de altă parte, siturile sud-africane de pe coasta Capului sunt mai tinere și au fost atribuite exclusiv lui Homo sapiens. Urmele sunt adesea complet expuse când sunt descoperite, în roci cunoscute sub numele de versiunile cimentate ale dunelor antice.
Un aspect cheie în studierea acestor urme este determinarea vechimii materialelor. Datarea este realizată în principal prin metoda luminescenței stimulate optic, care arată cât timp un fragment de nisip a fost expus la lumina soarelui, reflectând cât timp a fost îngropată acea secțiune de sediment.
Următoarele decenii ar putea aduce o listă mult mai lungă de urme de hominizi antici, permițând cercetătorilor să afle mai multe despre strămoșii noștri și peisajele pe care le-au ocupat în trecut.
