Până acum, nu mai este un secret că expresia “mintea unei păsări” ar trebui să fie un compliment, nu o insultă. Unii dintre prietenii noștri cu pene sunt capabili să îndeplinească sarcini cognitive complexe, inclusiv utilizarea uneltelor (SN: 10/02/23). Printre cele mai inteligente realizări pe care le pot realiza păsările se numără învățarea vocală sau capacitatea de a învăța să imite sunete și să le folosească pentru comunicare. La păsări, acest lucru duce la apeluri și cântece frumoase; la oameni, duce la limbaj.
Cele mai bune specii de păsări în ceea ce privește învățarea vocală, cum ar fi ciorile și papagalii, sunt, de asemenea, considerate cele mai inteligente păsări. Prin urmare, este natural să se creadă că cele două trăsături ar putea fi legate. Dar studiile cu păsări inteligente au găsit dovezi contradictorii. Deși învățarea vocală ar putea fi legată de o capacitate cognitivă mai mare la unele specii, se pare că relația opusă este valabilă pentru altele.
Acum, o analiză masivă a 214 păsări din 23 de specii arată că există într-adevăr o legătură între învățarea vocală și cel puțin o abilitate cognitivă avansată – rezolvarea problemelor. Studiul, descris în știrea din 15 septembrie a revistei Science, este primul care analizează mai multe specii de păsări în loc de doar una.
Pentru a compara speciile, biologul Jean-Nicolas Audet de la Universitatea Rockefeller din New York City și colegii săi au trebuit să conceapă o modalitate de a evalua toate abilitățile de învățare vocală și cognitive ale păsărilor.
Pentru învățarea vocală, echipa a cercetat literatura științifică pentru a afla câte cântece și strigăte putea învăța o anumită specie, dacă putea învăța vocalizări pe toată durata vieții sau doar pentru o perioadă specifică de dezvoltare și dacă putea imita alte specii de păsări. “Modul nostru nou de a măsura complexitatea vocală integrează aceste trei caracteristici împreună”, spune Audet.
Cercetătorii au dezvoltat apoi teste cognitive care puteau fi adaptate pentru diferite păsări. Un test creat pentru un troglodit de casă mic (Troglodytes aedon), de exemplu, s-ar putea să nu funcționeze pentru o turturea de doliu masivă (Zenaida macroura). Audet și asistenta de cercetare Mélanie Couture le-au prezentat, în cele din urmă, păsărilor șapte sarcini cognitive pe parcursul a șase zile.
Patru dintre sarcini au testat abilitatea de rezolvare a problemelor. De exemplu, una dintre sarcini implica deschiderea unui capac de plută de pe un flacon pentru a accesa hrana din interior. Celelalte trei sarcini au evaluat învățarea și autocontrolul, alte semne distinctive ale cogniției avansate.
Echipa a analizat apoi dacă speciile de păsări cu abilități de învățare vocală mai complexe, cum ar fi repertoriile vocale mai mari, mimetismul și învățarea pe tot parcursul vieții, au performanțe mai bune la testele lor de inteligență.
Rezultatele au arătat că rezolvarea problemelor, dar nu și învățarea sau autocontrolul, este strâns legată de învățarea vocală mai complexă la păsări. “Cu cât abilitatea de învățare vocală este mai avansată, cu atât sunt mai avansate abilitățile de rezolvare a problemelor”, spune coautorul studiului, Erich Jarvis, biolog la Universitatea Rockefeller.
Luați, de exemplu, mierla cu cioc roșu (Baeolophus bicolor). Această specie învață aproximativ 63 de vocalizări și poate învăța pe tot parcursul vieții. A completat sarcinile de rezolvare a problemelor mai repede decât dropia capului maro (Molothrus ater), care învață doar aproximativ nouă vocalizări într-o perioadă specifică de dezvoltare.
Noul rezultat este un “rezultat foarte convingător și pozitiv”, spune William Searcy, un biolog de la Universitatea din Miami care studiază cântul păsărilor. Echipa lui Audet a descoperit, de asemenea, o legătură între învățarea vocală complexă, abilitatea de rezolvare a problemelor și creiere mai mari în raport cu dimensiunea corpului. Acest lucru ar putea explica parțial rezultatul, spune Searcy. Un creier mai mare este probabil necesar pentru a excela atât în învățarea vocală, cât și în rezolvarea problemelor.
Cercetătorii au salvat creierele unora dintre păsări, așa că următorul pas este să caute genele care stau la baza trăsăturilor legate. Această lucrare ar putea avea implicatii pentru înțelegerea modului în care a evoluat limbajul uman. “Există șanse să descoperim gene legate de rezolvarea problemelor și învățarea vocală, care sunt, posibil, folosite și la oameni pentru aceleași comportamente”, spune Audet.