Pianul este un instrument fascinant. Muzicienii care știu să cînte la pian, acei oameni care au petrecut sute de ore pe clapele instrumentului, repetînd aceleași note de mai multe ori, pînă cînd ating perfecțiunea sonoră, apar adesea ca oameni misterioși.
Pentru un profan, a privi un pianist profesionist cîntînd este ca și cum ai privi un magician sau o balerină. Piesa este cîntată cu o ușurință și o frumusețe covîrșitoare, încît ni se pare că sîntem purtați pe tărîmuri cerești, transmite stiridinlume.ro. Motivul pentru care creierul unui pianist este diferit Semnalele electrice care se deplasează prin neuronii pianistului, atunci cînd cîntă la pian, nu sînt conectate în același mod cu cele ale participanților la concert.
Creierul pianiștilor funcționează chiar diferit de cel al altor muzicieni. Și asta se datorează instrumentului la care ei cîntă.
1.Pianistul este un om mai echilibrat Pianiștii se nasc, ca de altfel noi toți, cu o parte a creierului mai avantajată decît cealaltă. Nu este ceva neobișnuit. Știm că preferăm să ținem stiloul cu o mînă mai mult decît cu cealaltă. Diferența constă în faptul că pianiștii încep să practice ambele părți ale creierului atunci cînd stăpînesc folosirea ambelor mîini în timp ce cîntă. Dacă o mînă ar fi mai slabă decît cealaltă, cîntatul la pian nu ar funcționa. Nevoia de a practica și stăpîni ambele mîini înseamnă echilibrarea de la sine a creierului. Cu mult antrenament, deși fiecare pianist are o mînă natural mai puternică la început, atunci cînd ating excelența, mîna mai slabă devine la fel de puternică ca cealaltă.
2.Pianistul creează mai ușor legătura între lobii frontali Această parte a creierului deține controlul asupra reacțiilor emoționale, comportamentelor sociale și chiar a impulsurilor, deci este posibil ca pianiștii să aibă abilități pentru a îndeplini mai multe sarcini și, de asemenea, să își poată folosi creativitatea cu mai multă ușurință.
3.Pianistul se exprimă în mod natural Medicul suedez Ana Pinho, prin studiul său, a constatat că, atunci cînd cîntă, pianiștii profesioniști au capacitatea de a inhiba partea creierului care oferă răspunsuri stereotipe (improvizație muzicală). De aceea, își pot pune în lucru creativitatea, exprimînd într-un mod natural, original, ceea ce vor să „spună” prin muzica lor.
4.Pianistul folosește mai eficient energia creierului său Odată ce stăpînește pianul, creierul pianistului are nevoie pur și simplu de mai puțin sînge și oxigen, eliberînd energie pentru alte părți ale cîntecului, cum ar fi frazarea și conexiunea emoțională cu cîntecul. Mulți profesori de pian le cer elevilor să nu țină degetele prea departe de tastatură, pentru a satisface un consum adecvat și corect de energie. Diferența dintre creierul pianiștilor de jazz și al pianiștilor clasici
Grație unui studiu realizat de o echipă de la Institutul Max Planck din Leipzig, s-a comparat creierul pianiștilor de jazz cu cel al pianiștilor clasici. Cercetătorii au descoperit diferențe neurobiologice care explică de ce un pianist nu jonglează cu ușurință de la un stil la altul. Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii le-au arătat ambelor grupe de pianiști o mînă pe un ecran, redînd o secvență de acorduri împrăștiate de erori. Sunetul a fost întrerupt. Cele două grupuri de au trebuit să imite mîna și să reacționeze la note greșite. Confruntat cu acorduri armonic neașteptate, creierul jazmanului a fost mai rapid decît cel al pianistului clasic.
Cîntărețul de jazz, la fel ca felina africană, se distinge prin flexibilitatea sa mai mare în fața neprevăzutului. A fost mai eficient în alegerea notelor și s-a adaptat mai bine pentru a crea armonii neașteptate. Pianistul clasic, delicat și fidel partiturii sale, s-a concentrat mai întîi asupra stăpînirii tehnicii și a atingerii cu degetele, observînd mai mult discrepanța în poziția mîinii.
Potrivit neurologului Pierre Lemarquis, acest studiu arată că jazz-ul promovează mai degrabă memoria pe termen scurt. Ceea ce pare normal pentru un stil muzical obișnuit cu improvizația. Pianiștii sînt cu adevărat uimitori. Muzica lor le sculpteză creierul. Încercați doar cinci minute pe zi dacă aveți un pian sau tastatură lîngă dvs. Cu timpul, ați putea deveni următorul Rahmaninov sau, de ce nu, Chopin.