Intrarea României în război, în noaptea de 14/27-15/28 august 1916, a determinat declanşarea ofensivei în Transilvania. În jurul Sibiului operaţiunilor militare au fost executate de către de către Grupului de acoperire Olt-Lotru, devenit ulterior Corpul de Olt. Acesta era format din Diviziile 13 și 23 Infanterie la care se adăugau Regimentul 5 Vânători, Regimentul 48 Infanterie Buzău, parte a cavalerie Brigăzii 1 Călăraşi şi o baterie de munte.
De cealaltă partea, sub comanda generalul Erich von Falkenhayn, sosit în grabă în Transilvania, se constituie Armata a IX-a Germană formată din Brigăzile 143, 144 şi 145 din Divizia 1 Austro-ungară, Diviziile 76 şi 187 Germană, Divizia 72 Austriacă şi Corpul Alpin German. Ultimele două formau puternicul Grup Straabs. Se adăugau două divizii de cavalerie aflate în grupul Schmettow.
Perioada cuprinsă între 4/17 şi 12/25 septembrie 1916 constituie o etapă de pregătiri pentru ambele tabere, în perspectiva confruntărilor ce se preconizau în jurul Sibiului. În dimineaţa zilei de 9/22 septembrie 1916, Corpul alpin german a pornit marșul de la Jina spre crestele munţilor Guga, Stâmba şi Cindrel, ajungând, după un marş de 4 zile, în flancul liniei de aprovizionare şi de retragere a trupelor române.
Ziua de 9/22 septembrie 1916 a fost una deosebit de sângeroasă pentru armatele ambelor tabere. Confruntări s-au semnalat în sectorul cuprins între Cornățel și Glâmboaca aflat în grija Diviziei a 13-a române, împotriva trupelor comandate de generalul Schmettow.
Pe flancul stâng al Corpului de Olt, prin Brigada comandată de Traian Moşoiu, se încearcă o acţiune asemănătoare de consolidare a poziţiilor în zona Gura Râului-Orlat. Au căzut pe câmpul de luptă peste 75 de militari ai Regimentului 2 Vâlcea, pe dealul Merezi.
În zona Roşia au acţionat trupele Regimentului 48 Infanterie Buzău care au pierdut, în 9 septembrie 1916, peste 2853 de soldaţi şi ofiţeri din cei 68 de ofiţeri şi 3600 de soldaţi.
Bătălia Sibiului începe în dimineaţa zilei de 13/26 septembrie când pregătirile necesare începerii ofensivei armatei comandate de generalul Falkenhayn au fost încheiate. După o puternică pregătire de artilerie, trupele Corpului 39 german au început ofensiva pe întreg sectorul împotriva armatei române. Gravitatea situaţiei în care se găsea armata română determină comandamentul Corpului de Olt să ordone retragerea brigăzii comandate de colonelul Traian Moşoiu de pe poziţiile apărate cu atâta greutate. Acţiunea grupului comandat de generalul Schmettow, compus din elemente ale Diviziei 3 Cavalerie german, a reuşit să rupă legăturile între Corpul de Olt şi Armata a II-a română, în zona Porumbacu de Jos-Porumbacu de Sus.
A doua zi, pe 14/27 septembrie, trupele Diviziei 3 Cavalerie germane şi-a consolidat poziţiile şi începea ofensiva pe întreg sectorul, obligând trupele române să se replieze pe linia dintre localitățile Racoviţa-Brad-Veştem și la nord de Cisnădie.
În ziua a treia a bătăliei, 15/28 septembrie 1916, situaţia Corpului de Olt a devenit critică. Rezistenţa trupelor Regimentelor 2 Vâlcea şi 5 Vânători a făcut ca situaţia să fie temporar salvată, respingând trupele germane spre Veştem. La orele serii, când speranţa intervenţiei trupelor Armatei a II-a s-a spulberat, odată cu pierderea legăturii cu trupele Diviziei 13 care se retrag spre sud, comandantul Corpului de Olt, generalul Popovici, ordonă retragerea generală.
Bătălia Sibiului s-a încheiat cu înfrângerea severă a Corpului de Olt și retragerea acestuia pe aliniamentul ocupat înainte de intrarea României în Marele Război.