Pe măsură ce medicamentele pentru slăbit devin tot mai populare, unii alergători descoperă că efectele secundare le pot afecta serios performanța sportivă. De la greață și oboseală până la riscul unui deficit energetic sever, specialiștii explică de ce participarea la un maraton în timpul unui tratament cu GLP-1 poate reprezenta o provocare, scrie The Guardian.
Keri M., o alergătoare de maraton în vârstă de peste 50 de ani, știa că următoarea cursă avea să fie dificilă. Nu era însă vorba despre lipsa experienței. Femeia, care a solicitat să nu îi fie dezvăluit numele complet din cauza caracterului sensibil al subiectului, participase deja la zeci de semimaratoane și la patru maratoane complete.
În 2024, reușise să termine Maratonul din Philadelphia cu un timp suficient de bun pentru a se califica la prestigiosul Bank of America Chicago Marathon, una dintre cele opt competiții majore de maraton din lume.
De această dată însă, lucrurile au stat diferit. Era prima cursă la care participa în timp ce urma un tratament cu un medicament din categoria GLP-1. Cu mai puțin de o săptămână înainte, își administrase prima doză de 2,5 mg de tirzepatidă, substanța activă comercializată sub denumirile Mounjaro și Zepbound, utilizată pentru scăderea în greutate.
Pe parcursul cursei, Keri s-a confruntat cu greață persistentă și a avut dificultăți în a tolera gelurile energetice pe care alergătorii de anduranță le folosesc pentru a-și menține nivelul de energie.
„După acel semimaraton, mi-a fost atât de rău”, a povestit ea. Reacția la doza de 2,5 mg a fost una severă, iar retrospectiv, femeia consideră că ar fi preferat să înceapă tratamentul cu o doză mai mică.
Tot mai mulți sportivi folosesc medicamente pentru slăbit
Utilizarea medicamentelor din categoria GLP-1 a crescut considerabil în ultimii ani. Proporția persoanelor care le folosesc pentru scăderea în greutate a urcat de la 3% la 11% în decurs de doi ani.
Un studiu de cohortă publicat în 2026 a constatat că numărul persoanelor care utilizează aceste medicamente în scopuri neaprobate de Administrația pentru Alimente și Medicamente din Statele Unite (FDA) este de 15 ori mai mare decât în urmă cu cinci ani. Cercetarea a arătat, de asemenea, că 35% dintre utilizatori nu sunt considerați supraponderali potrivit indicelui de masă corporală (IMC).
Meghann Featherstun, dietetician specializat în nutriție sportivă în Ohio, a lucrat cu mai mulți alergători de maraton care folosesc medicamente GLP-1. Potrivit acesteia, tratamentele au devenit mai accesibile decât în perioada în care au apărut pe piață, iar criteriile clinice necesare pentru prescriere sunt, în anumite situații, mai puțin restrictive.
Cu toate acestea, specialiștii nu sunt pe deplin de acord asupra compatibilității dintre aceste medicamente și sporturile de anduranță.
Heidi Skolnik, membră a American College of Sports Medicine și autoarea cărții Your GLP-1 Game Plan, consideră că participarea la curse lungi este posibilă, atât timp cât organismul primește suficientă energie și hidratare.
„Dacă poți mânca suficient pentru a-ți susține antrenamentele și alergările și dacă te poți hidrata corespunzător, atunci continuă. Foarte bine. Dar dacă nu poți, atunci nu o face. În acel moment, lucrezi împotriva propriei sănătăți și stări de bine”, a explicat specialista.
Greața, lipsa poftei de mâncare și oboseala pot afecta performanța
Printre cele mai frecvente efecte secundare ale tratamentelor GLP-1 se numără greața, constipația și reducerea apetitului. Deși aceste efecte pot contribui la scăderea în greutate, ele pot deveni problematice pentru persoanele care practică sporturi ce necesită un aport energetic ridicat.
Unii sportivi încearcă să își adapteze tratamentul prin administrarea unor doze foarte mici, o practică numită microdozare, pentru a continua să slăbească fără să își compromită antrenamentele.
Pe platforma Reddit există inclusiv o comunitate intitulată „Zepbound athletes”, unde utilizatorii discută despre performanța sportivă în timpul tratamentului, alimentația înaintea competițiilor și posibilitatea de a omite anumite doze.
Totuși, această abordare nu este susținută de toți specialiștii.
Emily Lundstrom, profesor asistent de fizioterapie clinică și cercetătoare în domeniul disponibilității energetice reduse, consideră că sportivii de anduranță concentrați asupra performanței ar trebui să amâne începerea tratamentului până după încheierea pregătirii pentru competiție.
„Nici măcar microdozarea nu este o idee bună”, a avertizat aceasta.
Cazul Serenei Williams a reaprins dezbaterea privind utilizarea GLP-1 în sport
Popularitatea acestor tratamente a generat controverse inclusiv în lumea sportului profesionist.
După ce Serena Williams, una dintre cele mai titrate jucătoare de tenis din istorie, a devenit imaginea companiei de telemedicină Ro, care comercializează tratamente GLP-1, au apărut întrebări privind persoanele care ar trebui să utilizeze aceste medicamente și locul lor în sport.
Unii critici au acuzat-o pe sportivă că promovează idealul unui corp cât mai slab și pierderea inutilă în greutate. Alții au considerat că experiența sa poate contribui la reducerea stigmatizării persoanelor care apelează la tratamente medicamentoase pentru controlul greutății.
Pentru unii alergători, povestea Serenei Williams este însă una familiară.
Steve, un bărbat de 44 de ani din Oregon, spune că a fost întotdeauna o persoană activă. Chiar și atunci când nu se pregătea pentru competiții de anduranță, obișnuia să alerge, să practice boxul și să se antreneze cu greutăți.
În jurul vârstei de 41 de ani, a început să se îngrașe.
„Indiferent cât de intens mă antrenam, cât de atent îmi monitorizam macronutrienții și cât de riguros respectam planul alimentar, continuam să iau în greutate”, a povestit el.
Experiența Serenei Williams, care a vorbit despre dificultatea de a ajunge la greutatea dorită doar prin dietă și exerciții fizice, l-a determinat să ia în considerare un tratament similar.
În iulie 2026, Steve a început să utilizeze un preparat magistral cu tirzepatidă, iar ulterior s-a înscris la un semimaraton programat în octombrie.
Primele antrenamente au fost însă dificile. Distanțele de aproximativ opt kilometri, pe care anterior le parcurgea fără probleme, necesitau acum mai multe pauze, iar pulsul îi creștea peste valorile obișnuite.
După patru săptămâni, bărbatul a decis să își reducă la jumătate doza de 2,5 mg, urmând un sfat găsit pe Reddit.
Potrivit acestuia, antrenamentele au devenit mai ușor de suportat, iar episoadele de creștere accentuată a ritmului cardiac au dispărut.
„Nu mă mai simt atât de epuizat”, a explicat el.
Deși pierderea în greutate a stagnat, Steve consideră că tratamentul nu ar merita continuat dacă l-ar împiedica să se antreneze corespunzător.
Reducerea dozelor fără recomandarea medicului nu este însă o strategie validată clinic.
Medicamentele GLP-1 pot influența ritmul cardiac
Dr. Melanie Jay, profesor la NYU Grossman School of Medicine, explică faptul că medicamentele GLP-1 pot determina o creștere a ritmului cardiac în repaus cu aproximativ două până la zece bătăi pe minut.
În timpul exercițiilor fizice pot apărea creșteri suplimentare, însă cercetările privind efectele medicamentelor GLP-1 de generația a doua, precum tirzepatida, asupra ritmului cardiac și performanței sportive sunt încă limitate.
Specialista precizează că reacțiile adverse gastrointestinale, inclusiv greața și constipația, se pot ameliora în timp, pe măsură ce organismul se adaptează la tratament.
Cu toate acestea, pentru alergătorii de distanțe lungi, riscurile nu se limitează la disconfortul digestiv.
Riscul mai puțin cunoscut: deficitul energetic relativ în sport
Claire Shorenstein, dietetician specializat în nutriție sportivă, recomandă prudență în utilizarea medicamentelor GLP-1 în timpul pregătirii pentru competițiile de anduranță.
„În general, nu mi-aș dori ca o persoană să urmeze un tratament cu GLP-1 în timp ce se pregătește activ pentru un maraton sau pentru orice alt tip de competiție de anduranță”, a explicat ea.
Sportivii care aleargă pe distanțe lungi sunt deja expuși riscului de a consuma mai puține calorii decât necesarul organismului.
În cazul celor care utilizează medicamente ce reduc apetitul, acest dezechilibru se poate accentua, ducând la o stare cronică de disponibilitate energetică redusă.
Practic, organismul nu mai dispune de suficientă energie pentru a susține simultan efortul fizic și funcțiile fiziologice esențiale.
Pe termen lung, această situație poate provoca o afecțiune cunoscută sub denumirea de deficit energetic relativ în sport, prescurtat REDs.
Printre consecințele posibile se numără reducerea densității osoase, slăbirea sistemului imunitar și, în cazul femeilor, amenoreea hipotalamică, adică absența menstruației cauzată de perturbarea mecanismelor hormonale.
Afecțiunea poate fi tratată prin corectarea aportului nutrițional și ajustarea nivelului de activitate fizică.
Keri, alergătoarea care se pregătea pentru Maratonul din Chicago din 2026, recunoaște că s-a confruntat cu acest risc.
„Cu siguranță eram expusă riscului de REDs, pentru că nu mâncam suficient”, a povestit ea.
Din cauza efectelor secundare severe, a fluctuațiilor de greutate și a pierderii apetitului, femeia a întrerupt și reluat tratamentul de mai multe ori.
În cele din urmă, a decis să nu își mai administreze nicio doză până după maraton.
Când dorința de a slăbi intră în conflict cu pasiunea pentru alergare
Kylie Keeton, o femeie de 32 de ani din Texas, a reușit să slăbească aproximativ 77 de kilograme fără ajutorul medicamentelor GLP-1.
Cu toate acestea, după ce a început să alerge distanțe mai mari, a observat că greutatea sa creștea din nou.
Deși mărturisește că s-a simțit extrem de stânjenită de situație, la sfârșitul anului 2025 a decis să înceapă un tratament cu semaglutidă, trecând ulterior la tirzepatidă.
Efectele secundare au apărut însă rapid. Greața i-a afectat capacitatea de a parcurge distanțele planificate, iar în cele din urmă a fost nevoită să renunțe la participarea la un semimaraton.
Keeton s-a confruntat astfel cu o dilemă: era mai dificil să accepte creșterea în greutate sau să renunțe la sportul pe care îl iubea
În încercarea de a găsi un echilibru, a experimentat mai multe strategii, inclusiv împărțirea dozei săptămânale în două administrări mai mici.
Dr. Nidhi Kansal, specialistă în tratamente GLP-1 la Northwestern Medicine, avertizează însă că această practică nu este recomandată.
„Nu acesta este modul în care medicamentul a fost studiat în studiile clinice”, a explicat ea.
La rândul său, Kristy Baumann, dietetician din Minnesota care lucrează cu alergători de anduranță, spune că nu întâlnește în mod obișnuit această practică în rândul clienților săi.
Specialista recomandă ca sportivii care urmează un astfel de tratament să discute cu medicul despre programarea administrării dozelor în raport cu zilele de antrenament intens sau competiție.
Administrarea medicamentului cu o zi înaintea unei alergări lungi poate crește probabilitatea apariției problemelor gastrointestinale.
În cele din urmă, Keeton a renunțat la tratament. După șase luni, slăbise doar aproximativ 2,3 kilograme și considera că rezultatul nu justifica nici costurile, nici efectele secundare.
În prezent, poate alerga din nou fără greață și speră să își îmbunătățească recordul personal cu 45 de minute la Maratonul BMW Dallas din 2026.
Experiențele diferă: unii alergători reușesc să se adapteze
Deși numeroși sportivi raportează dificultăți, nu toate experiențele sunt negative.
Nikki Thornton, o alergătoare de maraton în vârstă de 47 de ani din Taree, Australia, a început să utilizeze un medicament GLP-1 în 2023, pentru a-și reduce glicemia, care se apropia de valorile asociate prediabetului, și pentru a pierde în greutate.
Inițial, a observat că îi era dificil să alerge mai mult de cinci kilometri.
A reușit ulterior să termine Maratonul din Sydney, desfășurat în condiții de căldură extremă, însă s-a confruntat cu probleme gastrointestinale.
„A fost cel mai rău maraton pe care l-am alergat vreodată”, a povestit ea.
După aproximativ șase luni de tratament, Thornton spune că organismul său s-a adaptat. În 2025, a reușit chiar să își îmbunătățească timpul la Maratonul din Sydney cu trei ore.
Experiența sa arată că efectele medicamentelor GLP-1 asupra performanței sportive pot varia considerabil de la o persoană la alta.
Ce recomandă specialiștii persoanelor care iau GLP-1 și practică sporturi de anduranță
În prezent, cercetările privind utilizarea medicamentelor GLP-1 în paralel cu alergarea pe distanțe lungi sunt limitate.
Specialiștii atrag atenția asupra necesității unui aport caloric adecvat, a hidratării și a monitorizării simptomelor adverse, precum și asupra riscurilor asociate modificării dozelor fără supraveghere medicală.
Deși unele persoane reușesc să își continue antrenamentele și chiar să își îmbunătățească performanțele după o perioadă de adaptare, altele constată că tratamentul interferează semnificativ cu capacitatea lor de a face sport.
Meghann Featherstun, dieteticianul din Ohio care lucrează cu alergători de maraton, spune că puțini dintre clienții săi continuă tratamentul pentru perioade îndelungate.
„De la fiecare persoană care a urmat tratamentul am primit, la un moment dat, un e-mail în care îmi spunea: «Gata, am terminat. Am renunțat. Nu mai pot suporta». Așa că, din punctul meu de vedere, este o combinație foarte dificilă”, a concluzionat specialista.
În lipsa unor cercetări mai ample, concluzia rămâne una prudentă: medicamentele GLP-1 și alergarea de anduranță nu sunt neapărat incompatibile, însă asocierea lor necesită o atenție deosebită asupra alimentației, recuperării și reacțiilor organismului. Pentru sportivii care se pregătesc pentru un maraton, decizia de a începe, continua sau modifica un astfel de tratament ar trebui luată împreună cu medicul curant, nu pe baza recomandărilor găsite pe rețelele sociale.
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.
