Într-o lume plină de reguli, dogme și evaluări externe, Ortodoxia aduce o perspectivă unică asupra relației dintre credincios și Dumnezeu. Cu toate că există orientări și reguli bine stabilite în tradiția ortodoxă, în centrul acestei experiențe spirituale se află o relație profundă și personală cu Divinitatea.
Întrebarea care se pune este dacă trăirea ortodoxă poate fi redusă la limite și reguli impuse de alții, sau dacă ar putea fi, în sine, o experiență mai vastă și subtilă, în care credinciosul simte dorința arzătoare de a se apropia de Dumnezeu. Este ca și cum am încerca să măsurăm intensitatea sentimentelor noastre față de Dumnezeu și să ne lăsăm judecați de alții. Aceasta nu ar putea fi o înfrânare sau o formă de suficiență în iubirea pentru Dumnezeu?
În timp ce tradiția ortodoxă oferă îndrumări și orientări spirituale, poate că efortul de a căuta greșeli în propriile trăiri spirituale cu scopul de a elimina potențiale presupuse erori nu face decât să amputeze setea adevărată a omului pentru Dumnezeu. Această sete, acest gol interior, pe care doar Hristos îl poate umple, rămâne întotdeauna prezent și nesatisfăcut, asemenea unei mere pe care o mestecăm doar coaja, ignorând miezul dulce.
Ortodoxia, pentru mulți, este mult mai mult decât o serie de reguli și canoane; este o experiență mistică și secretă a relației cu Dumnezeu. Este o conexiune profundă, nepătrunsă de mintea omenească, o legătură pe care nu poate și nu trebuie să o evalueze alții. Această dimensiune ascunsă a Ortodoxiei, această relație intimă, este un secret care se desfășoară în inimile credincioșilor și care nu poate fi descris sau măsurat prin cuvinte sau gândire umană.
În cele din urmă, trăirea ortodoxă este ca o relație misterioasă și nepătrunsă cu Dumnezeu, care nu poate fi limitată sau evaluată de alții. Este o experiență personală, o călătorie spre cunoașterea divină, care depășește limitele umane și se hrănește din dragostea totală față de Dumnezeu. Este o taină pe care Dumnezeu o împărtășește doar cu cei care Îl caută cu sinceritate și dedicare, o relație care nu poate fi măsurată sau judecată în mod obișnuit. Ortodoxia înseamnă a experimenta ceva ce transcende cu mult cuvintele sau rațiunea, iar esența ei rămâne un mister care poate fi atins doar de inima umană.
