Un raport OECD arată că problemele psihice sunt în mare măsură subdiagnosticate în țară, nu datorită lipsei lor, ci din teama de etichetare socială și a unui sistem fragil.
În România, sănătatea mintală rămâne profund subdiagnosticată, nu pentru că populația ar fi mai sănătoasă psihic, ci din cauza unui stigmat puternic și a barierelor sistemice care descurajează căutarea de ajutor. Aceasta este concluzia unui raport recent al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), care evidențiază un decalaj alarmant între nevoile reale și accesul la servicii de specialitate.
Raportul subliniază că, în ciuda unei prevalențe crescute a tulburărilor de anxietate și depresie la nivel global, în România se înregistrează unele dintre cele mai scăzute rate de consum de antidepresive și anxiolitice din Uniunea Europeană. Experții interpretează acest lucru nu ca un semn de bunăstare, ci ca un indicator al faptului că oamenii nu ajung să fie diagnosticați și, implicit, tratați.
Un sistem sub presiune și o temă tabu
Barierele identificate sunt multiple. Pe lângă stigma socială profund înrădăcinată, care face ca problemele de sănătate mintală să fie adesea ascunse, sistemul de sănătate se confruntă cu resurse insuficiente. Accesul la psihoterapie este limitat, iar costurile pentru ședințe private, deși mai mici decât în multe țări vest-europene, rămân o piedică majoră pentru un venit mediu.
„Nu pentru că stăm bine cu capul, ci pentru că nici acum n-am scăpat de teama de stigma”, remarcă raportul, citând atitudinea generală din societate. Această teamă îi împiedică pe mulți să ceară ajutor până când problemele devin acute, supraîncărcând serviciile de urgență și făcând intervenția mai dificilă și mai costisitoare.
Situația în mediul școlar și direcția pentru viitor
O arie critică evidențiată este cea a sănătății mintale a tinerilor. Deși există o nevoie recunoscută și în creștere, numărul de psihologi școlari pe capita în România este printre cele mai scăzute din spațiul OECD. Acest deficit lasă mulți copii și adolescenți fără sprijinul timpuriu esențial, care ar putea preveni agravarea unor probleme pe termen lung.
Raportul propune direcții clare pentru îmbunătățire: derularea de campanii naționale de conștientizare pentru a reduce stigma, integrarea mai bună a serviciilor de sănătate mintală în asistența primară, formarea unui număr mai mare de specialiști și creșterea alocărilor bugetare pentru acest domeniu. Obiectivul este trecerea de la un model reactiv, centrat pe criză, la unul preventiv și accesibil.
O necesitate națională de reconciliere
Concluzia analiștilor este că România se află la o răscruce în abordarea sănătății mintale. Recunoașterea dimensiunii reale a problemei și demontarea prejudecăților sunt pași esențiali pentru construirea unui sistem care să răspundă efectiv nevoilor cetățenilor. Investiția în sănătatea psihică nu este doar o obligație etică, ci și o condiție pentru un capital uman sănătos și productiv.
