Sándor Rózsa, un personaj cunoscut ca un haiduc din secolul al XIX-lea, a devenit celebru în Ungaria, fiind recunoscut în numeroase balade și opere literare, deși viața sa a fost marcată de infracțiuni grave. Acest individ a luat parte chiar la Revoluția maghiară din 1848, ceea ce a adăugat o notă interesantă mitului său.
Rózsa a fost condamnat pentru furt, tâlhărie și crimă și și-a petrecut o bună parte din viață în închisorile Austro-Ungariei. În 1848, el a condus un masacru la Ezeriș, în județul Caraș-Severin, unde au fost uciși 36 de locuitori. Această acțiune brutală a stârnit îngrijorarea și respingerea autorităților, dar și-a adus notorietatea și influența asupra poporului maghiar.
Sándor Rózsa s-a născut în Szeged în 1813, fiind orfan de tată de la o vârstă fragedă. Tatăl său a fost spânzurat pentru furt de cai, iar potrivit altor surse, a fost ucis în timpul unui jaf în Bácska. Acest eveniment tragic a influențat profund viața lui Rózsa, care a devenit un infractor notoriu, inclusiv un ucigaș în serie.
El a fost analfabet și a comis prima infracțiune la periferia orașului Kiskunhalas, unde a furat două vaci sterile de la un fermier pe nume István Darabos. A fost condamnat la închisoarea din Szeged, dar a reușit să evadeze în mod spectaculos.
După evadarea sa, Rózsa a devenit un haiduc fugar, alăturându-se altor haiduci în comiterea de infracțiuni grave. A ucis peste 30 de persoane, inclusiv jandarmi, a jefuit ferme și a dus cu el vite și cai furate. Aceasta l-a pus într-o continuă fugă și persecuție din partea autorităților.
În ciuda istoricului său criminal, în 1845, Rózsa a depus o cerere de clemență la regele maghiar, susținând că dorește să ducă o viață cinstită. Cu toate acestea, cererea sa a fost respinsă, iar viața sa de infractor a continuat.
Un moment notabil în viața lui Rózsa a fost implicarea sa în Revoluția maghiară din 1848. În numele Comitetului de Apărare, el a condus o companie de 150 de luptători călare în lupta pentru libertate. Deși nu era un luptător tradițional, stilul său neconvențional de luptă a avut succes în această perioadă tumultoasă.
La 17 noiembrie 1848, trupele conduse de Rózsa au ajuns la satul Ezeriș și au comis un masacru, ucigând 36 de locuitori. Cu toate că au luptat pentru cauza revoluționară, această acțiune a atras represalii dure și a marcat finalul Revoluției maghiare din 1848.
După căderea revoluției, Rózsa a fost nevoit să revină la viața sa de bandit. A fost condamnat la închisoare pe viață, dar nu a petrecut mult timp în închisori. După 9 ani, a fost eliberat în cadrul unei amnistii generale în 1868.
Sándor Rózsa a continuat să-și reia activitățile criminale, jefuind căruțe poștale și trenuri. A murit în închisoarea de la Gherla în 1878. Numele său și legenda lui au rămas vii în cultura maghiară, iar el este văzut ca un fel de Robin Hood maghiar, un erou popular controversat care a trăit o viață plină de infracțiuni și aventuri.
