În ciuda sancțiunilor și a promisiunilor de a înceta dependența energetică de Moscova, Uniunea Europeană a transferat anul trecut aproximativ 7,2 miliarde de euro către Rusia prin importurile de gaze naturale lichefiate (GNL). Noile date, raportate de The Guardian, arată că Europa rămâne piața principală pentru GNL-ul din proiectul arctic Yamal, alimentând paradoxal bugetul de război al țării pe care o condamnă pentru agresiunea din Ucraina.
Mecanismul unei dependențe persistente
Deși UE a redus dramatic importurile de gaze prin conducte din Rusia după februarie 2022, fluxurile de GNL au rămas robuste. În 2025, peste 15 milioane de tone de GNL rusesc au ajuns în porturile europene.
- Ponderea UE în transporturile globale de GNL de la Yamal a crescut chiar ușor, de la 75.4% în 2024 la 76.1% în 2025.
- Acest lucru este posibil deoarece importurile de GNL rusesc rămân legale; UE și-a stabilit un termen limită pentru interdicție abia pentru 2027, invocând dependența energetică a unor state membre, în special din Europa Centrală și de Est.
Actorii cheie: porturi, companii de transport și investitori
Sistemul depinde de o rețea europeană bine stabilită:
- Infrastructura portuară: Porturile europene, precum Zeebrugge (Belgia), Dunkerque și Montoir (Franța), sunt esențiale. Ele permit navelor specializate să se descarce rapid și să se reîntoarcă în Arctic pentru noi încărcături. Fără acest acces, rutele ar fi mult mai lungă și costisitoare.
- Companii de transport maritim: Două companii europene formează coloana vertebrala logistică:
- Seapeak (cu sediul în Regatul Unit, deținută de fondul american Stonepeak): a transportat 37.3% din GNL-ul Yamal.
- Dynagas (Grecia): a transportat 34.3%.
Unsprezece dintre cele 14 tancuri speciale “spărgătoare de gheață” (clasa Arc7) necesare pentru Yamal sunt deținute de aceste două firme.
- Investitori energetici: Gigantul francez TotalEnergies rămâne un investitor-cheie în proiectul Yamal LNG.
Consecințele și presiunile pentru schimbare
Criticii acestui statu quo denunță o “complicitate” directă. Fiecare transport de GNL descărcat reprezintă, în esență, un “depozit direct într-un fond de război” care susține efortul militar rus în Ucraina. Presiunile cresc pentru a închide această “portiță” financiară mai devreme de 2027. Regatul Unit a anunțat deja că va introduce în 2026 o interdicție privind furnizarea de servicii maritime pentru navele care transportă GNL rusesc, punând presiune și pe alte state să urmeze exemplul.
Situația evidențiază dilema profundă a UE: echilibrarea securității energetice pe termen scurt (și a presiunilor economice) cu imperativele geopolitice și morale ale încetării sprijinului financiar pentru agresor.
