Este mic, se deplasează rapid și nimeni nu știe cu exactitate ce este. În termeni simpli, obiectul denumit 1998 KY26 este un bolovan care orbitează în jurul Soarelui și are un diametru de aproximativ 11 metri. Însă se deplasează într-un mod care nu poate fi explicat doar prin gravitație. Acest lucru a declanșat o dezbatere privind natura sa: este o cometă, un asteroid sau cu totul altceva
Nu, nu este o navă spațială extraterestră. Nici nu este probabil să fie o sondă spațială sovietică pierdută, relatează The New York Times.
Descoperit în 1998 de Tom Gehrels, astronom la Universitatea din Arizona, obiectul 1998 KY26 părea inițial să fie un asteroid. Însă accelerațiile sale neobișnuite îl fac să se abată de la orbita regulată prevăzută de legile mișcării planetare formulate de Johannes Kepler, care sunt predate de generații întregi de studenți la fizică. Abaterile sunt foarte mici, dar au o importanță semnificativă.
Una dintre ipoteze era că 1998 KY26 ar putea fi o „cometă întunecată” — una căreia îi lipsește pur și simplu coada caracteristică, formată din particule de praf eliberate atunci când Soarele provoacă vaporizarea gheții aflate sub suprafață. Acest proces, numit sublimare, poate produce o accelerație asemănătoare celei observate în cazul obiectului 1998 KY26.
Un nou studiu publicat în revista științifică Icarus a adâncit misterul, susținând că temperatura medie a obiectului 1998 KY26, de aproximativ -47 de grade Celsius, este „mult peste” pragul necesar pentru existența gheții.
„Dacă un obiect conține gheață, atunci este o cometă”, a declarat Darryl Z. Seligman, profesor asistent de fizică și astronomie la Universitatea de Stat din Michigan, care a fost unul dintre principalii susținători ai ipotezei „cometei întunecate”. Însă absența gheții înseamnă că obiectul nu este o cometă. „Suprafața lui KY26 este prea caldă”, a declarat Seligman într-un interviu. Astfel, una dintre explicațiile mai simple a fost eliminată.
Seligman a adăugat că, deși dispunem de instrumentele necesare pentru a cerceta spațiul îndepărtat, obiectele aflate în apropierea Pământului reprezintă o provocare științifică aparte. „Nu există foarte multe date despre obiectele aflate foarte aproape de Pământ. Sunt extrem de mici și greu de observat”, a spus acesta.
Avi Loeb, astrofizicianul de la Universitatea Harvard care a stârnit controverse în calitate de cel mai cunoscut „vânător de extratereștri” din Statele Unite, și-a prezentat propria ipoteză pentru Fox News Digital. Loeb susține că 1998 KY26 nu este nici cometă, nici asteroid, ci Phobos 1, o sondă spațială fără echipaj uman, lansată de Uniunea Sovietică în 1988 pentru a ajunge pe Marte și pierdută aproximativ două luni mai târziu.
Dacă ipoteza lui Loeb este corectă, Phobos 1 s-ar fi ascuns la vedere timp de mai multe decenii. Acesta a susținut pentru prima dată că 1998 KY26 ar putea fi un satelit sovietic într-un studiu realizat în colaborare cu un alt cercetător și publicat online în luna mai.
Însă, la fel cum Loeb a respins ipoteza cometei întunecate susținută de Seligman, Jared Isaacman, administratorul NASA, a respins teoriile potrivit cărora obiectul ar putea fi orice fel de navă spațială. Nu existau dovezi că acesta ar fi „altceva decât un asteroid”, a declarat Isaacman în emisiunea Fox & Friends.
„Există tot felul de deșeuri spațiale acolo”, a declarat Bryce T. Bolin, cercetător la Eureka Scientific Inc., o corporație de cercetare care a publicat materiale despre obiectul 1998 KY26. „Dar acest obiect este mult prea greu și mult prea dens.” Bolin a adăugat că 1998 KY26 are densitatea unei… nu veți ghici niciodată… roci.
Cheia pentru explicarea comportamentului neobișnuit al obiectului 1998 KY26 s-ar putea afla într-un studiu publicat în 2025, care a arătat că diametrul său este de trei ori mai mic decât cel estimat în calculele anterioare. „A fost un rezultat extraordinar”, a declarat Bolin, deoarece le-a permis oamenilor de știință să privească diferit forțele care acționează asupra obiectului, chiar și în absența gheții.
Aproximativ o lună mai târziu, Davide Farnocchia, inginer specializat în navigație la Laboratorul de Propulsie cu Reacție al NASA din Pasadena, California, și câțiva dintre colegii săi au propus o explicație inedită, care a început să aibă sens după ce dimensiunile reale ale obiectului 1998 KY26 au fost stabilite cu mai multă precizie: accelerația sa neobișnuită era provocată de Soare.
„Fotonii din lumină transportă impuls. Efectul fiecărui foton este foarte mic, dar numărul lor este uriaș”, a declarat David Jewitt, directorul Institutului pentru Planete și Exoplanete de la Universitatea California din Los Angeles. „Această presiune este suficient de puternică pentru a deplasa corpurile cerești, dacă acestea nu sunt prea mari.” Fenomenul, cunoscut sub numele de presiunea radiației, ar fi putut acționa împreună cu un alt mecanism, numit efectul Yarkovsky, care descrie forța generată de căldura emisă de un obiect după ce absoarbe lumina solară.
Într-un comunicat publicat duminică, NASA a anunțat că asupra obiectului 1998 KY26 acționează „forțe generate de radiația solară”.
Agenția spațială japoneză spera să rezolve misterul obiectului 1998 KY26 cu ajutorul sondei Hayabusa2, care urma să ajungă la acesta în 2031. Însă luni, autoritățile japoneze au anunțat că vizita a fost anulată din cauza unor probleme la motor. În schimb, Hayabusa2 va călători către un alt asteroid, 2015 BM510, la care se estimează că va ajunge în 2028 sau 2029.
Seligman, de la Universitatea de Stat din Michigan, a declarat că nu este îngrijorat de posibilitatea ca 1998 KY26 să lovească Pământul, având în vedere cât de atent monitorizează instituții precum Biroul de Coordonare a Apărării Planetare al NASA spațiul, care nu este întotdeauna lipsit de pericole.
„Sunt foarte buni în ceea ce fac”, a spus Seligman. „Nu avem motive de îngrijorare.”
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.






