Mihai Eminescu îl întâlnește pe Jorge Luis Borges în Aleph

• Eminescu explorează infinitul cosmic, iar Borges infinitul intelectual.
• Timpul la Eminescu este ciclic, iar la Borges este divergent.
• Ambele genii analizează relația umanului în raport cu eternitatea.

Mihai Eminescu și Jorge Luis Borges, doi genii literare distincte, sunt uniți prin fascinația comună pentru infinit. Deși au trăit în epoci diferite, Borges a cunoscut literatura română.

Atunci când vine vorba de infinitul Alephului, poetul român vede un Cosmos imens din interior, iar Borges se situează în afara punctului în care se concentrează totul.

Cum descriu Eminescu și Borges conceptul de infinit?

Eminescu prezintă infinitul prin imagini cosmice, cum ar fi „căi de mii de ani” sau „chaosului văi”, reprezentând vastitatea spațiului și eternitatea timpului. În „Luceafărul”, contrastul dintre eternitatea Luceafărului și efemeritatea umană reflectă căutarea sensului existenței.

Borges, în schimb, utilizează metafore precum „labirinturile” și „bibliotecile nesfârșite” pentru a ilustra infinitul ca o rețea de posibilități nelimitate. În „El Aleph”, un punct conține întregul univers și ne transmite ideea de infinit în mai multe dimensiuni și timpuri.

Care sunt diferențele dintre abordările lor asupra timpului?

Se știe că geniul argentinian a cunoscut literatura română când își trăia adolescența la Geneva și împărtășește o viziune aproape eminesciană asupra infinitului.

Pentru Eminescu, timpul este un ciclu etern, strâns legat de natură și creație. „Vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se naște”.

Borges, pe de altă parte, vede timpul ca o succesiune de perspective infinite, explorând concepte precum timpul divergent și convergent în „El jardín de senderos que se bifurcan”.

Abordarea lui Borges este mai abstractă, în timp ce Eminescu ancorează timpul în imagini naturale.

Cum transformă cei doi autori infinitul în nucleul operei lor?

Eminescu integrează infinitul în poezie prin imagini profunde ale cosmosului, explorând relația dintre uman și etern. În „Luceafărul”, aspirația către transcendență este tema centrală, iar viziunea sa filozofică este influențată de Schopenhauer și Kant.

Borges creează povești care reflectă paradoxurile infinitului, inspirat de Berkeley și Nietzsche. În „Biblioteca Babel”, universul este o bibliotecă nesfârșită, simbol al cunoașterii și al misterelor imposibil de rezolvat.

Ambii autori îmbină infinitul cu condiția umană, oferind o perspectivă atemporală asupra existenței.

The post Mihai Eminescu îl întâlnește pe Jorge Luis Borges în Aleph appeared first on Aleph News.