Enterovirusurile alcătuiesc o familie extinsă de virusuri și stau la baza a numeroase infecții în rândul copiilor. Multe dintre acestea au manifestări care sunt similare cu cele ale altor boli și asta pentru că virusurile au o diversitate mare, evoluează rapid și reușesc să ocolească sistemul imunitar de cele mai multe ori.
O analiză publicată în revista științifică Pediatric Investigation atrage atenția asupra dificultăților pe care le ridică aceste infecții, în condițiile în care opțiunile medicale de tratament și vaccinare rămân limitate. În prezent, medicii nu dispun de un antiviral specific împotriva enterovirusurilor, iar vaccinurile existente oferă protecție doar pentru câteva serotipuri, ceea ce fac necesare noi cercetări pentru dezvoltarea unor terapii și vaccinuri cu spectru mai larg.
Ce sunt enterovirusurile și cum se transmit la copii
Enterovirusurile (EV) nu reprezintă un singur virus, ci un grup vast și eterogen de virusuri care se multiplică, în primă fază, la nivelul tractului gastrointestinal și al căilor respiratorii superioare. Din această familie fac parte mai multe subgrupuri cunoscute în practica pediatrică:
- Virusurile Coxsackie (grupurile A și B) — asociate frecvent cu boala gură-mână-picior, herpangina sau infecții respiratorii ușoare;
- Echovirusurile — implicate adesea în episoade febrile nespecifice, erupții cutanate sau, mai rar, meningită virală;
- Enterovirusurile numerotate (precum EV-A71 și EV-D68) — tulpini urmărite atent de specialiști pentru potențialul lor de a provoca forme respiratorii ori neurologice mai severe;
- Poliovirusurile — cele mai cunoscute membre ale familiei, ținute astăzi sub control în cea mai mare parte a lumii datorită vaccinării.
De ce sunt atât de frecvente în colectivități
Copiii — în special cei de vârstă mică, aflați în creșe și grădinițe — sunt cei mai expuși, deoarece sistemul lor imunitar nu a intrat încă în contact cu numeroasele tipuri de virus aflate în circulație. Odată ce un copil trece printr-o infecție cu un anumit serotip, dezvoltă imunitate doar față de acea tulpină, rămânând vulnerabil la celelalte.
În zonele cu climă temperată, inclusiv în România, infecțiile cu enterovirusuri au un caracter sezonier pronunțat, cu un vârf al îmbolnăvirilor în lunile de vară și la începutul toamnei, însă cazuri izolate apar pe tot parcursul anului.
Diagnosticul rapid
Enteroviroza (gastroenterita virală) este, de obicei, diagnosticată de medicul de familie sau pediatru pe baza simptomelor, antecedentelor medicale și a unui examen fizic, scriu specialiștii MedLife.
Când este necesară confirmarea, testele rapide ale scaunului pot detecta rotavirusul sau norovirusul (coproantigen fecal), în timp ce testele moleculare (cum ar fi PCR) pot fi utilizate în cazul focarelor sau al cazurilor severe. Dacă simptomele sunt severe, prelungite sau includ sânge, culturile de fecale și testele pentru paraziți ajută la excluderea cauzelor bacteriene sau parazitare.
Căile de transmitere
Enterovirusurile sunt rezistente în mediul exterior și se răspândesc cu ușurință între copii prin mai multe mecanisme:
- prin mâini insuficient spălate după folosirea toaletei sau schimbarea scutecelor, prin jucării, obiecte, suprafețe ori alimente și apă contaminate;
- prin picături microscopice eliminate în aer atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește;
- prin atingerea lichidului din veziculele care apar pe piele sau în cavitatea bucală în anumite forme ale infecției.
Un aspect important pentru limitarea focarelor în colectivități este faptul că virusul poate fi eliminat prin materiile fecale timp de mai multe săptămâni după dispariția simptomelor, iar unele persoane infectate nu prezintă semne vizibile de boală, dar pot transmite infecția mai departe.
Diferența dintre „enterovirus” și „enteroviroză”
În limbajul cotidian din România, termenul de „enteroviroză” este folosit adesea pentru a descrie orice episod de gastroenterită acută manifestat prin greață, vărsături și diaree. Din punct de vedere medical, cele mai multe infecții digestive de acest tip la copii sunt cauzate de alte familii de virusuri, în special rotavirusuri și norovirusuri.
Enterovirusurile propriu-zise pot provoca și tulburări digestive, însă spectrul lor clinic este mult mai larg și vizează frecvent căile respiratorii, pielea, mucoasele și, în situații mai rare, sistemul nervos central sau inima.
De ce nu există tratament antiviral specific și cum se îngrijește copilul
Așa cum subliniază analiza din Pediatric Investigation, una dintre principalele provocări clinice ale infecțiilor cu enterovirusuri este absența unui tratament antiviral țintit. Pentru că această familie reunește un număr mare de serotipuri distincte, care suferă mutații frecvente și au mecanisme variate prin care ocolesc răspunsul imun, cercetătorii nu au reușit încă să dezvolte un medicament capabil să blocheze eficient și sigur toate aceste virusuri la copii.
Din același motiv, antibioticele nu au niciun efect asupra infecțiilor cu enterovirusuri. Acestea acționează exclusiv împotriva bacteriilor și sunt recomandate de medic doar în situațiile în care apare o suprainfecție bacteriană confirmată.
Dieta trebuie să evolueze de la lichide clare la alimente ușor digerabile, cum ar fi banane, orez, compot de mere, pâine prăjită, supă, proteine slabe și ceaiuri neîndulcite, evitând alimentele și băuturile grase, picante, cofeinizate sau alcoolice.
Băuturile carbogazoase nu sunt de dorit în această perioadă, în special la copii. E bine să se evite și produsele lactate. Datorită deficitului temporar de lactază, acestea nu vor putea fi digerate, vor menține diareea și vor prelungi evoluția bolii. Același mecanism este valabil pentru grăsimile concentrate și prăjeli. Se pot utiliza produse fără lactoză. Fructele și legumele proaspete vor fi și ele incomplet digerate, vor accentua balonarea, deci ar fi bine de evitat pentru aproximativ 5-7 zile, subliniază medicii de la MedLife.
Probioticele pot scurta durata diareei, în special în cazul gastroenteritei la copii, dar sunt indicate și adulților pentru susținerea unui echilibru intestinal cât mai bun.
Suplimentele pe bază de afine pot fi administrate ca adjuvante, simptomatice.
Medicamentele pentru ameliorarea simptomelor de greață sau diaree trebuie utilizate cu precauție, în special la copii, vârstnici sau în cazuri severe, pentru a nu împiedica eliminarea virusului.
De ce este dificil de obținut un vaccin cu spectru larg
Principalul obstacol în calea unui vaccin universal împotriva enterovirusurilor îl reprezintă diversitatea antigenică a acestui grup.
Imunitatea dobândită împotriva unui serotip nu protejează copilul împotriva altui serotip, iar includerea tuturor tulpinilor relevante într-un singur vaccin clasic este dificilă din punct de vedere tehnic și imunologic. În plus, capacitatea acestor virusuri de a suferi mutații și recombinări genetice favorizează apariția periodică a unor variante noi.
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.







