Am bucuria să vă anunț că ultimul meu proiect editorial de anvergură dedicat înțelegerii Chinei de azi, relațiilor România-China, procesului de globalizare în care China este jucător principal, a ieșit de la tipar.

Volumul „După 70 de ani, ULTIMUL ZID”, apărut la Editura Corint, disponibil deja în librăriile tradiționale și în librăriile online, este unul dintre proiectele pentru care am dedicat câțiva ani de muncă, acumulare, sinteză și efort susținut mai ales în a doua jumătate a anului trecut.

În proiectul „După 70 de ani, ULTIMUL ZID” propun o abordare detașată a realităților chineze, o înțelegere cuprinzătoare a modului în care gândesc și privesc chinezii lumea internă și exterioară, trecutul și viitorul, pornind de la legende și mituri, traversând perioada dinastică, momentul proclamării Republicii Populare Chineze în 1949 și ajungând în prezentul care ne arată că lumea este dependentă de China.

“În fața globalizării, proces similar și posibil premergător unui nou tip de război, pe altă dimensiune şi de o altă anvergură, singura țară care pare să rămână ferm pe poziţie este China. Aceasta prezintă o listă de subiecte pe care nu le negociază, neacceptând să fie puse sub semnul întrebării de către străini. Între acestea se regăsesc aspecte culturale, religioase, libertățile și drepturile și, nu în ultimul rând, ordinea politică şi economică internă. În ciuda tuturor asalturilor externe, China rămâne ULTIMUL ZID în calea globalizării cultural‑identitare pe fond economic. Modelul chinez continuă să se regenereze și să se reinventeze, acceptând influenţe externe numai după o prealabilă şi profundă adaptare la criteriile locale. China îşi păstrează şi îşi promovează cu putere rădăcinile şi resursele legendare, poveştile şi istoria, fiecare copil născut fiind conectat la o uriaşă conştiinţă culturală, care începe cu Pangu şi se termină cu liderul din prezent.”
– Dan Tomozei, „După 70 de ani, ULTIMUL ZID”

Lucrarea cuprinde cinci părți: Cum să înțelegi China; China de azi; România – China, 70 de ani; De departe, România; Din arhiva relaţiilor bilaterale România-China, și este dedicată celor care au făcut posibilă prietenia România-China!

Pasaj din Cuvântul autorului:

„Se cutremură lumea … aerul are gust de cremene încins, semn că zăgazurile marelui război sunt tot mai fragile. Liniştea se topeşte în nelinişte, iubirea se topește în ură, părinții se topesc în lipsa de memorie a copiilor. Timpul sentimentului că ești cineva în interiorul unei naţiuni se apropie de final, iar odată clepsidra răsturnată va începe avalanșa pe care se vor ridica cohortele anonimilor fără de patrie, fără națiune, fără memorie dincolo de noii zori … care pot să vină!

Liniștea relativă a începutului de secol XXI capătă nuanțe dramatice prin viteza și capacitatea uluitoare de ștergere a memoriei a națiunilor, a fiecărei națiuni în parte. Memorie versus consumism. Mai știi cine ești, cine sunt ai tăi, de ce au murit cei dinaintea ta? Îți mai pasă de cei căzuți nevinovați, de cei trădați, de cei lăsați în urmă fără vreo vină? Mai înțelegi rostul dincolo de confort și ură?” (…)

Pasaj din finalul volumului, În loc de concluzie

„Fac parte din generaţia care conduce România, de o bună bucată de vreme! Sunt ani de când congenerii dețin frâiele puterii la București, alții ajungând profesori, alții magistrați, alții politicieni, alții diplomați. Soarta a făcut să plec la 19 ani pe un drum, iar la 46 de ani să port aceeași haină de observator, de martor şi uneori de păstrător a istoriei clipei, sub semnul literelor. Trebuie să admit că fac parte din generația care a distrus speranța, sensul umanității și sensul valorii în România. Mai mult, fac parte din generația care a deviat și ratat întâlnirea României cu Istoria, la început de secol XXI.

Absolut nimic din evenimentele ultimilor aproape 30 de ani, după căderea regimului comunist, nu a plasat România în rândul națiunilor mândre, dominate de orgoliu și patriotism sănătos, deși am avut libertatea de a alege și a construi un viitor onest, conectat la valorile tradiționale interne. Ecourile comuniste din România au fost transformate şi exprimate în acţiuni dominate de ură, concretizate prin demolare, lăsând viitorului o moştenire sleită de energie, lipsită de elementarele argumente morale. Apoi, rând pe rând, toate construcţiile, fie industriale, fie umane, au fost pur şi simplu şterse de pe faţa pământului, în urmă rămânând şi mai multă confuzie identitară.

Fac parte din generația care a promovat individualismul şi grupurile prost-exclusiviste, în detrimentul comunităţii; generaţia care a promovat falsul ca maximă valoare, până am ajuns să trăim o viaţă second-hand … prima fiind amanetată străinilor; generația care a personalizat la singular ideea de națiune, patriotismul fiind o problemă mai ruşinoasă decât analfabetismul funcţional; generația care a transformat valoarea în subiect de context, sufocată în detalii nesemnificative; generaţia care a preluat şi promovat oportunismul, laşitatea, iresponsabilitatea, ca principală formă de evoluţie; generaţia care este cea mai străină de propria istorie, fie ea şi recentă!” (…)

Aduc mulțumiri prietenilor chinezi și Radio China Internațional-CMG, sinologilor români și Editurii Corint, pentru sprijinul și înțelegerea demonstrate în ultimii ani, pentru răbdarea cu care au suportat repetatele solicitări de clarificare și aprofundată înțelegere a multora dintre evenimentele și fenomenele care conturează societatea chineză de astăzi: Wu Min, Luo Dongquan, Xu Wende, Li Jiayu, Zhou Mingde () (China), Viorel Isticioaia-Budura, Luminița Bălan, Anna-Eva Budura, Romulus Budura, Ileana Hogea-Velişcu (România).
Un semn de prețuire și considerație partenerilor din cadrul Grupului Editorial Corint: Ana Antonescu și Mariana Alexandru.

Material preluat integral de pe www.dantomozei.ro

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: