Preotul Alexandru Baltaga, născut la 14 aprilie 1861, a devenit un simbol al rezistenței și al apărării identității românești în Basarabia. A fost un cleric dedicat și un promotor al culturii românești, servind comunitatea cu încredere și devotament.
Cea mai notabilă contribuție a sa a fost participarea la istoricul vot pentru unirea Basarabiei cu România în 27 martie 1918, în calitate de unic reprezentant al Bisericii în Sfatul Țării. Acest act a marcat un moment semnificativ în istoria Basarabiei, dar și în viața sa personală, deoarece s-a angajat în mod deschis în susținerea acestui act de unire, în ciuda presiunilor și a dificultăților.
După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică în 1940, Preotul Alexandru Baltaga a rămas alături de enoriașii săi, demonstrându-și loialitatea față de comunitatea sa și de România, chiar dacă restul familiei s-a refugiat peste Prut.
Într-un act de curaj și onestitate, Părintele Baltaga a fost deschis cu anchetatorii sovietici, recunoscând că a fost un adversar al revoluției bolșevice și a votat pentru unirea Basarabiei cu România pentru a evita această revoluție. Acest gest de curaj și principiu l-a dus la arestare și ulterior la deportare în Kazan, Tatarstan.
Acolo, în condiții dificile, a continuat să își păstreze credința și identitatea românească. Cu toate acestea, a decedat la 7 august 1941, rămânând loial valorilor sale și ca martir al Unirii.
Sinodul Mitropoliei Basarabiei a anunțat recent că Preotul Alexandru Baltaga a fost propus pentru canonizare în 2025, recunoscând astfel sacrificiul și devotamentul său pentru apărarea identității românești și a credinței într-un moment crucial din istoria Basarabiei. Canonizarea sa ar marca oficial recunoașterea sa ca sfânt în Biserica Ortodoxă și un simbol al unității și al apărării valorilor românești în fața dificultăților istorice.
