În septembrie 2024, Nicola Ivaldo, un chirurg ortoped italian în vârstă de 66 de ani și alpinist experimentat, a pornit singur într-o ascensiune în Alpii Coțiene, în regiunea Piemonte din Italia. Nu și-a împărtășit planurile cu nimeni. Când nu s-a prezentat la serviciu luni dimineața, colegii au alertat autoritățile. Mașina sa a fost găsită parcată în satul Castello di Pontechianale, în Valle Varaita, iar ultimul semnal de telefon mobil a indicat zona munților Monviso (3.841 m) și Visolotto (3.348 m).
O echipă de peste 50 de salvamontiști a efectuat căutări intense timp de aproape o săptămână, cu sprijinul elicopterelor, dar terenul abrupt, abrupt și zonele inaccesibile nu au permis descoperirea vreunui indiciu. Căutările au fost întrerupte la sfârșitul lunii septembrie, odată cu venirea primelor zăpezi, când speranțele de a-l găsi în viață au scăzut dramatic.
Abia în iulie 2025, după topirea zăpezii de pe versanții abrupți, salvamontiștii au reluat operațiunile. De data aceasta, au apelat la o tehnologie nouă: drone echipate cu camere de înaltă rezoluție și software de inteligență artificială pentru analiză de imagini.
Dronele, operate de piloți specializați ai Serviciului de Salvamont și Speologic din Piemonte (CNSAS), au survolat 183 de hectare din versantul nordic al muntelui Monviso, captând peste 2.600 de fotografii de înaltă calitate în doar câteva ore. Software-ul AI, testat de salvamontiștii italieni încă din 2023, a analizat imaginile pixel cu pixel, căutând discontinuități de culoare sau textură – anomalii care nu apar natural în peisajul stâncos și înzăpezit.
Analiza a durat doar câteva ore și a identificat zeci de posibile puncte de interes. Experții umani au intervenit apoi, ținând cont de rutele probabile ale lui Ivaldo și de echipamentul său. Cheia a fost un cluster mic de pixeli roșii strălucitori pe fundalul gri al rocilor și alb al zăpezii – identificat ca fiind casca roșie a alpinistului, aflată la umbră.
La trei zile după reluarea căutărilor, salvamontiștii au confirmat: corpul lui Nicola Ivaldo se afla într-un canal îngust (gully) de pe peretele nordic al Monviso, la aproximativ 3.150 de metri altitudine, parțial acoperit de zăpadă și îmbrăcat în negru.
Simone Bobbio, purtător de cuvânt al CNSAS Piemonte, a declarat: „Cheia a fost o cască roșie identificată ca punct de interes de către software”.
Software-ul AI nu este infailibil – poate genera alarme false („halucinații”) și necesită întotdeauna verificare umană. Totuși, el a redus dramatic timpul și efortul necesar pentru a scotoci zone vaste și periculoase, unde căutările manuale ar fi putut dura luni întregi.
Tehnologii similare au fost utilizate cu succes în alte cazuri: sistemul polonez SARUAV a ajutat la găsirea unor persoane dispărute în 2021 și 2023, iar asociații din Regatul Unit experimentează soluții de detecție a anomaliilor. Cercetători de la Universitatea din Glasgow dezvoltă modele predictive care simulează comportamentul persoanelor rătăcite.
În timp ce AI-ul nu poate înlocui curajul și expertiza salvamontiștilor, el devine un instrument puternic în operațiuni de căutare și salvare, mai ales în zone îndepărtate și inaccesibile. Pe măsură ce tehnologia evoluează – inclusiv analiza în timp real direct de pe drone – experții estimează că va salva vieți în viitor, reducând timpul critic în care o persoană dispărută mai poate fi găsită în viață.
