Personalitatea go: Mircea Maliţa

Personalitatea go: Mircea Maliţa

Academicianul Mircea Maliţa, matematician, diplomat şi eseist, s-a născut la 20 februarie 1927, la Oradea. A făcut studiile liceale la Oradea, Făgăraş, Beiuş şi Bucureşti. A urmat apoi cursurile Facultăţii de Ştiinţe, Secţia Matematică, şi pe cele Facultăţii de Filosofie din Bucureşti.

În anul 1972 şi-a susţinut teza de doctorat cu tema ”Modele matematice pentru negocieri”. A fost preparator, asistent (1949), lector (1951), conferenţiar (din 1961), apoi, din 1972, profesor la Catedra de Analiză Matematică a Facultăţii de Matematică a Universităţii din Bucureşti, fiind titularul cursului modele matematice în ştiinţele sociale, precum şi al cursului de logică şi inteligenţă artificială, conform Dicţionarului ”Membrii Academiei Române” (2003).

Începând din 1950 a fost director al Bibliotecii Academiei Române, până în 1956, apoi consilier al Misiunii Permanente a României pe lângă ONU (1956-1961), director al Direcţiei Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1961-1962), ministru adjunct de Externe pe probleme ONU (1962-1970), ministru al Educaţiei şi Învăţământului (1970-1972), membru al consiliilor pregătitoare ale conferinţelor mondiale ale ONU pentru populaţie, ştiinţă şi tehnologie, pentru dezvoltare (1974-1979).

La 1 martie 1974, Mircea Maliţa devine membru corespondent, iar începând din 18 decembrie 1991 este membru titular al Academiei Române.

Academicianul Mircea Maliţa este un nume de referinţă pentru diplomaţia românească, bucurându-se de o largă recunoaştere şi apreciere internaţională. A fost ambasador al României în Elveţia şi la ONU (Geneva), în perioada 1980-1982, apoi în SUA, între anii 1982-1984. A susţinut expuneri şi lecţii la Institutul Universitar de Înalte Studii Internaţionale din Geneva, la Asociaţia Austriacă de Politică Externă, în SUA, Marea Britanie etc.

Cunoscut pentru lucrările şi studiile sale în domeniile ştiinţific şi diplomatic, Mircea Maliţa excelează şi în genul eseistic, abordând în lucrările sale o problematică vastă şi diversă.

Sunt binecunoscute preocupările sale privind modelele matematice în ştiinţele sociale, prin lucrări precum „Programarea pătratică” (1968), „Modele matematice ale sistemului educaţional” (1973), ”Programare neliniară” (1972), „Abordări matematice ale relaţiilor matematice” (3 vol., 1977-1978). Dintre lucrările referitoare la diplomaţie amintim: „Pagini din trecutul diplomaţiei româneşti” (1966, în colaborare), „Diplomaţia română. O perspectivă istorică” (1970), ”Teoria şi practica negocierilor” (1972), ”Romanian Diplomacy. A Historical Study” (1970), „Diplomaţia. Şcoli şi instituţii” (1975) ş.a.

Este şi coordonator pentru numeroase lucrări, dintre care amintim „Sistemele în ştiinţele sociale” (1977), ”Mathematical Approaches to International Relations” (două volume, 1977), ”Sistemele în ştiinţele naturii” (1979), „Viitorul electronicii şi informaticii” (1979), „Economia mondială. Orizont 2000” (1988), „Enciclopedia statelor lumii” (1981), ”Metode matematice în problematica dezvoltării” (1982), ”Statele lumii” (1985), ”Ingineria industrială. Prezent şi perspective” (1990). Între volumele de eseuri semnate de Mircea Maliţa se numără: „Sfinxul” (1969), „Aurul cenuşiu” (3 vol., 1971-1973), „Pietre vii” (1973), „Triade” (1973), „Idei în mers” (2 vol., 1975), „Fire şi noduri” (1975), „Zidul şi iedera” (1977). Volumul ”Zece mii de culturi, o singură civilizaţie”, apărut în 1998, cuprinde un studiu asupra problemelor civilizaţiei contemporane.

În 2007 i-au apărut volumele ”Tablouri din Războiul Rece. Memorii ale unui diplomat român”, ”Între război şi pace”, ”Jocuri pe scena lumii: conflicte, negocieri, diplomaţie”, iar în 2008 a lansat un volum despre profesii şi profesionalism, intitulat ”Reprofesionalizarea României”, scris în colaborare cu dr. Călin Georgescu. În 2009 a lansat volumul de eseuri ”Mintea cea socotitoare”.

Material redactat şi cu surse apărute în cadrul agenţiei de presă AGERPRES

Lasă un răspuns