Ion Cristoiu: Între 22 și 25 decembrie 1989 nici unuia dintre cei care l-au păzit nu i-a trecut prin cap să-i dea lui Ceaușescu hîrtie și creion ca să scrie despre Lovitura de stat

Citind despre telenovela Ceaușescu la răscruci de drumuri județene, n-am cum să nu remarc falsele memorii despre fostul Conducător aparținînd un personaje de nivel intelectual jos. Dacă ar fi să credem pe toți Moș Teacă de la unitatea târgovișteană, Nicolae Ceaușescu s-a spovedit acestor neica-nimeni, angajînd cu ei interviuri de ore întregi, ba chiar și talk-showuri. Nu există nici o probă în sprijinul aserțiunilor despre ce-a zis și ce-a făcut Nicolae Ceaușescu din 22 seara pînă în 25 decembrie, la prînz, cînd a intrat în Proces. Au fost trei zile și trei nopți de iscodire interioară, de gînduri, de întrebări, de frămîntări. Ce-o fi fost în capul pînă nu demult cel mai puternic om din România și unul dintre cei mai cunoscuți lideri ai lumii? Mareșalul Antonescu s-a grăbit să-și treacă într-un caiet găsit în camera de timbre a lui Carol al II-lea punctele de vedere despre Lovitura de stat.

De ce n-a făcut-o Ceaușescu?

Pentru că nici unui idiot cu cizme dintre cei care l-au păzit, nici măcar ditamai comandantului, Andrei Kemenici, nu i-a trăznit prin cap să-i ofere un caiet, un maculator, un top de hîrtie ca să consemneze acolo, pentru posteritate, ce a trăit și simțit din clipa cînd și-a dat seama că se confruntă cu o Lovitură de stat. Nu cred o iotă din așa zisele amintiri ale celor care l-au păzit. Pentru ca ele să fie autentice era nevoie de un anume nivel intelectual, de conștiința momentului istoric spre care îi adusese viața – să stai în preajma unui om care va intra în Istorie! –, fiorul gîndului că ai șansa unică de a rămîne și tu în manuale. Aveau conștiința asta tablagii de la Tîrgoviște? Firește că nu. N-aveau conștiința asta nici membrii Completului de judecată, nici persoanele venite de la București, ca să asiste la proces. Întîlnindu-mă la o cafenea cu ceva timp în urmă pe Virgil Măgureanu, după taifasul de rigoare – voiam să fac o emisiune cu el –, am mers un timp alături, pe lîngă gardul care mărginea Parcul Academiei, el cu o pălărie de cowboy, eu în vestă, și deodată l-am întrebat dacă e conștient că va rămîne în Istorie nu prin funcția de director al SRI în primii ani postdecembriști, nu prin relația cu Ion Iliescu, nu prin efortul de a supraviețui politic după regimul Iliescu, ci prin faptul c-a fost la Procesul de la Târgoviște. A fost de acord. Procesul a intrat în Istorie. Filmat de un operator de nunți, petrecut într-o mizerie mafiotă, Procesul surprinde, împreună cu Nicolae Ceaușescu, mai multe persoane. Despre ele se va pune o notă de subsol. A fost cutare și cutare. Ce-au fost ei la viața lor va trece fără nici o tresărire. Va rămîne doar adevărul c-au fost la Procesul Ceaușescu, faptul că s-au numărat printre cei care au asistat și au acceptat Regicidul.

*

Bijuterii argheziene. Din tableta În lumea de azi de Tudor Arghezi, apărută în Viața românească, nr. 4, aprilie 1912:

„Ceea ce m-a uimit la doamna Verzea mai mult decît mediocritatea încercării domniei sale literare și decît niște porniri sălbatece care pot trece printre băieții de prăvălie drept idei – și de astă dată vorbim serios – e imoralitatea cugetării.”

„Vocea gravă și adîncă a unui poet cum este Mihai Codreanu, din Iași, e acoperită de tumultul mărunt al rațelor și găinilor, care, văzîndu-se cu aripi, se cred întraripate. Ce zarvă, ce cucurigu, ce cudcudac!” ( Tudor Arghezi, Pentru glorie și franci, Facla, 9 iunie 1912)

*

Notă. Socrate n-a scris nimic. Pe lîngă avantajul de a nu fi stat aplecat asupra mesei de lucru, s-a bucurat şi se bucură de avantajul de a nu fi verificat pe text.

Opera lui s-a strîns din ce-au scris alţii despre ea, Platon, spre exemplu. Luat la întrebări de un tribunal al Posterităţii, Socrate ar putea răspunde că el n-a scris aşa ceva.

După cum se apără în faţa lui Pilat din Pont, Iisus, din romanul Maestrul şi Margareta al lui Mihail Bulgakov:

„Eu n-am spus aşa ceva, e unul care se ţine după mine şi pretinde că aş fi zis tot felul de lucruri”.

*

Rupte din cărți: „Măreţ şi înfricoşător fu anul de la Hristos 1918, iar de la începutul revoluţiei cel de-al doilea. Bogat în soare fuse vara şi în omături iarna, şi mai sus ca altcineva se înălţaseră atunci pe cer două stele: steaua păstorilor – Luceafărul de seară, precum şi Marte cel sîngeriu şi tremurător!” (Mihail Bulgakov, „Garda albă”)

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro

The post Ion Cristoiu: Între 22 și 25 decembrie 1989 nici unuia dintre cei care l-au păzit nu i-a trecut prin cap să-i dea lui Ceaușescu hîrtie și creion ca să scrie despre Lovitura de stat appeared first on Aleph News.