De la maidan la metavers: Ce s-a pierdut odată cu maidanele copilăriei?

• Generația Z visează la anii ’90 fără să-i fi trăit.
• Copilăria lor este digitală, dar nostalgică după analog.
• Maidanele au dispărut, dar dorul de ele rămâne real.

Odată, copilăria însemna libertate: câteva bețe, o minge dezumflată și-un maidan. Azi, spațiile acelea de joacă improvizate au dispărut, înghițite de urbanizare, reguli și ecrane.

Ce s-a pierdut odată cu maidanele copilăriei?

Maidanul nu era doar un loc — era libertatea de a greși, de a negocia, de a construi lumi din nimic. Azi, joaca e programată, controlată și supravegheată. Copiii nu mai bat mingea cu cheia de gât, ci se joacă în „safe zones” cu camere video. Urbanizarea a transformat spațiile goale în locuri de parcare. Dar nevoia de joacă liberă rămâne. Psihologii avertizează că lipsa interacțiunii directe afectează dezvoltarea emoțională. În schimb, generația Z reinventează libertatea prin jocuri retro, estetică analogică și remixuri culturale ale trecutului.

De ce e Generația Z obsedată de anii ’90?

Deși sunt născuți între 1997 și 2012, mulți tineri Gen Z se declară nostalgici după o epocă pe care n-au apucat-o. Conform studiilor Pew Research și YPulse, Gen Z idealizează anii ’90 pentru că îi asociază cu „vremuri mai simple”. Văd perioada ca o copilărie liberă, fără social media, fără presiunea constantă a performanței digitale. Hashtag-uri precum #90skid sau #retrovibes au miliarde de vizualizări pe TikTok. În realitate, nu e vorba de trecut, ci de dorința de a evada din haosul digital prezent. Anii ’90 devin un refugiu imaginar.

Este nostalgia Gen Z autentică sau o modă reciclabilă?

Pentru unii, e doar o estetică cool: walkman, Polaroid, seriale vechi și haine second. Pentru alții, e un mod de a-și imagina copilăria pe care nu au avut-o. Psihologii culturali spun că nostalgia poate funcționa ca un mecanism de apărare. Într-o lume marcată de crize, e firesc ca tinerii să caute confort în epoci considerate „mai stabile”. Gen Z nu cere doar tehnologie — ci și timp fără ea. Iar dorul de anii ’90 nu e despre trecut, ci despre o copilărie pe care speră s-o regăsească, măcar puțin, într-un parc, într-un joc vechi sau într-un moment fără ecran.

The post De la maidan la metavers: Ce s-a pierdut odată cu maidanele copilăriei? appeared first on Aleph News.