![](https://gonews.ro/wp-content/uploads/2025/02/ion-cristoiu-1024x662-1-1024x600-1-300x176-1.jpg)
![](https://gonews.ro/wp-content/uploads/2025/02/ion-cristoiu-1024x662-1-1024x600-1-300x176-1.jpg)
- Cărțile despre fascismul german sînt concurate în materie de năvală a traducerilor de cele despre Rusia de azi, despre Putin, despre Imperialismul rusesc. Cărți de propagandă bolșevică întoarsă pe dos.
- Documentele desecretizate din timpul Războiului Rece schițează deja concluzia unei mari manipulări a Regizorilor americani politici în privința pericolului sovietic. Dușmanul a fost totdeauna o vacă bună de muls de a lungul secolelor de cei care aveau nevoie de alarmele lui Roaită pentru a-și justifica puterea.
- Tudor Arghezi, în Exodul artiștilor, Viața românească, an VII, nr. 2, februarie 1912, surprinde realități din presa vremii ce par copiate pur și simplu după vremurile de azi.
Despre Putin. Plecînd de la Primăria Sinaia, unde m-am trudit din nou să-mi depun actele de parcare, trec pe la librăria, pe la mica librărie, zic, din Centru. Locația e pustie. Dau doar peste proprietar, cunoscut mie din alte raite pe aici, care mă întreabă de ce nu-i trimit cărțile mele ca să le vîndă. Nu e singurul. Exclusivitatea cu librăriile Cărturești, librării care-mi displac, deoarece miros de la distanță a facebookiste și a TeFeLism, face ca alte librării, cu un public de-al meu, să nu mă găsească. Arunc o privire pe rafturi. În materie de studiere, am pus între paranteze Roma antică. Sînt acum, pentru nu știu cît timp, la CIA, Dezastrul numit la Debarcarea în Golful Porcilor. Cum știu că lucrări pe tema asta n-au prea apărut în românește, nu-mi fac o preocupare de a le găsi la Librărie din Sinaia. Remarc a nu știu cîta oară abundența de cărți despre Hitler, și-i spun librarului constatarea mea mai veche:
Răul atrage pe om infinit mai mult decît Binele.
Îmi vine și ideea că în cazul României nu prea sînt cărți despre Garda de fier, despre Antonescu. O cenzură perfidă, pentru că foarfecele ei stă în conștiințe, descurajează truda la întreprinderi despre subiectele tabu. Asta a dus la o ciudățenie. Cărțile despre fascismul sălbatic, agresiv, condamnat de omenire, abundă în librăriile noastre, grație traducerilor, în timp ce cărțile despre fascismul nostru, de treabă prin raportare la cel german, lipsesc.
Iau în mînă , întrebîndu-mă dacă s-o cumpăr sau nu, o carte despre Imperialismul rus și Crimeea. O pun la loc.
Cărțile despre fascismul german sînt concurate în materie de năvală a traducerilor de cele despre Rusia de azi, despre Putin, despre Imperialismul rusesc.
Cărți de propagandă bolșevică întoarsă pe dos.
Documentele desecretizate din timpul Războiului Rece schițează deja concluzia unei mari manipulări a Regizorilor americani politici în privința pericolului sovietic. Dușmanul a fost totdeauna o vacă bună de muls de a lungul secolelor de cei care aveau nevoie de alarmele lui Roaită pentru a-și justifica puterea. Locul URSS l-a luat acum Rusia lui Putin. În numele acestui pericol supraviețuiește NATO și supraviețuiesc politic lideri care altfel ar fi demult aruncați la ghena Istoriei. Băgînd de seamă interesul meu pentru Rusia, librarul îmi aduce de pe un raft din spate două cărți despre Rusia. Una despre Putin, pe care o refuz, și una despre Afacerea Jivago, pe care o cumpăr. Cum spune și titlul românesc – Afacerea Jivago. Kremlinul și CIA în lupta pentru o carte interzisă – cartea semnată de Peter Finn și Petra Couvée, sub titlul The Zhivago Affair. The Kremlin, the CIA, and the Battle Over a Forbidden Book, 2014, Penguin Random House, confirmă o teză a mea mai veche că în cazuri precum Doctor Jivago bătălia a ieșit din hotarele literaturii pentru a se duce pe terenul politicii. O cumpăr și pentru că la un moment dat, în perioada mea CIA-istă, am vrut să scriu pe larg despre implicarea Agenției în cultură și chiar am cumpărat o carte pe acest subiect de pe Internet. Întreb într-o doară dacă n-au o lucrare despre Cuba și librarul îmi dă cărticica Maritei Lorenz, Eu am fost spioana care l-a iubit pe Fidel Castro. Am mai întîlnit cartea asta de zeci de ori pînă acum și de fiecare dată am trecut pe lîngă ea fluierînd a pagubă, deoarece îi știam conținutul. O muierușcă vrea să scoată parale din acuplarea cu un Personaj și, în acest scop, pe lîngă descrierea coitului, se avîntă în considerații politice de staniol. O iau acum și pentru că trebuie să cumpăr ceva, ca să-i fac profit librarului. Între două discuții despre fătucele librărese de acum, cumpăr fără să clipesc lucrarea lui Dennis Deletant Activități britanice clandestine în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din două motive. Ca s-o am acolo, în bibliotecă, pentru momentul cînd mă apucă dorul de Antonescu, și ca să aflu ce scrie despre agentul britanic Iuliu Maniu. După îndelungi ezitări iau și cartea Mărturia unui Istoric singuratic. Convorbiri cu academicianul Dinu C. Giurescu, realizate de Narcis Dorin Ion. Am citit despre ea în Cotidianul și n-am luat-o pînă acum din motive care-mi scapă.
*
Realitate. Tudor Arghezi, în Exodul artiștilor, Viața românească, an VII, nr. 2, februarie 1912, surprinde realități din presa vremii ce par copiate pur și simplu după vremurile de azi:
„Se petrece în teatrul nostru același lucru ca și în presă, unde mai nici un ziar nu se poate lăuda că a format un rînd de colaboratori și că-i întreține în legăturile de colegialitate și de prietenie care ajută și înșilor să se razime, și ideilor să se adîncească și să se precizeze, și presei în general să-și ridice nivelul. Ziariștii sînt niște simple instrumente, în genere fără convingeri, fără perseverență, pe care îi închiriază, de bună seamă, muncind cu ziua, cu luna, cu anul, pentru un steag care nu este al lor, și fără nici un dor. Prea puțin sînt aceia pe care mai mult împrejurările decît o regulă, i-au adunat cîtăva vreme la un loc.
E, desigur, un rău fel de-a înțelege chiar interesul mișcărilor puse la cale. Cu o indiferență egală direcția unui ziar angajează sau concediază un redactor și avem pilde de ziariști care într-un singur an de zile au trebuit să slujească trei și patru concepții politice deosebite. Ziaristul nu se vede legat prin nimic de casa în care lucrează din întîmplare.”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro
The post Ion Cristoiu: Dușmanul a fost totdeaauna o vacă bună de muls appeared first on Aleph News.
potrivit alephnews
Acest material este publicat de alephnews.ro distribuit prin mecanismul RSS. Potrivit Legii nr. 8/1996 informațiile de presă nu sunt opere cu drept de autor și nu poartă drepturi de autor.
Salt la sursă
știrea a fost scrisă pe alephnews.ro de jurnalistul Diana Zlătescu