Într-un recent atac revendicat de ISIS, trei persoane au fost ucise și multe altele rănite la o serbare din Solingen, Germania. Organizația teroristă a justificat atacul ca fiind o “răzbunare pentru musulmanii din Palestina și din întreaga lume”, consolidând, astfel, dihotomia dintre „noi” și „ei” în Occident, potrivit analizei lui Gavin Mortimer în The Spectator.
Istoricul recent al atacurilor teroriste sugerează o direcție clară: țintează evenimente muzicale. Începând cu masacrul din 2015 de la sala Bataclan din Paris, continuând cu atacul din 2017 de la Manchester Arena și cel din martie 2024 la Moscova, teroriștii islamici au atacat publicuri adunate pentru a asculta muzică.
Motivația este clară: muzica este considerată un păcat în viziunea extremiștilor islamici. ISIS a impus interdicții stricte privind muzica în califatul său din Irak și Siria, afirmând că „instrumentele cu corzi și cântecele distrag de la adorarea lui Dumnezeu și corupă inimile.”
Într-o dovadă a influenței acestor atacuri, concertele Taylor Swift de la Viena au fost anulate după ce autoritățile austriace au dejucat un complot al simpatizanților ISIS. Swift, cunoscută pentru susținerea libertății de exprimare și a emancipării feminine, a declarat că atacul de la Manchester i-a provocat o „groază completă” în privința siguranței în turneu.
Această strategie teroristă evidențiază nu doar ură împotriva muzicii, ci și un atac asupra valorilor europene de deschidere și libertate. Într-o Europă marcată de teama și autocenzura politică, întrebarea care se pune este cât de departe vor merge extremiștii înainte ca muzica și cultura să fie complet cenzurate.
