De cele mai multe ori, încercăm să ignorăm emoțiile care ne provoacă disconfort. Furia, anxietatea, frica sau gelozia sunt sentimente pe care preferăm să le evităm, convinși că o atitudine pozitivă reprezintă soluția. Însă psihologii susțin că tocmai aceste emoții ne pot oferi informații importante despre nevoile și valorile noastre. Secretul nu este să le eliminăm, ci să învățăm să le înțelegem și să le folosim pentru a lua decizii mai bune, scrie The Guardian.
Recent, mi s-a întâmplat ceva extrem de enervant. Sala de sport la care mergeam s-a închis, iar peste noapte ceea ce numeam, în glumă, rutina mea de fitness a dispărut complet.
La propriu, pentru că, în loc să îmi petrec diminețile mergând pe bandă, pedalând sau ridicând gantere foarte ușoare, ajunsesem să mănânc felii generoase de pâine cu maia, acoperite cu unt.
Evident, aș fi putut găsi imediat alternative. Puteam să alerg afară, să particip la cursuri online sau, cel mai simplu, să mă înscriu la una dintre celelalte cinci săli de sport din cartier.
Dar, în loc să caut o soluție, am ales să mă concentrez asupra inconvenientelor. Cu fiecare zi care trecea, deveneam tot mai iritată și mai nemulțumită.
În cele din urmă, m-am hotărât să caut o altă sală. Spre surprinderea mea, noul loc era mai curat, avea o atmosferă mai prietenoasă și costa de trei ori mai puțin.
Singurul dezavantaj era distanța mai mare față de casă. Însă am reușit să privesc și acest aspect diferit, transformând mersul suplimentar pe jos într-o parte a încălzirii înainte de antrenament.
La momentul respectiv, nu realizam că experiența mea ilustra un concept psihologic important: flexibilitatea psihologică.
Aceasta este considerată o abilitate care ne poate ajuta să depășim obstacolele, să ne adaptăm schimbărilor și să continuăm să ne urmărim obiectivele, chiar și atunci când lucrurile nu merg conform planului.
Ce este flexibilitatea psihologică și de ce contează?
„Flexibilitatea psihologică este o abilitate. Cu toții o avem în grade diferite. Unora le vine mai natural decât altora, dar este ceva ce putem dezvolta”, explică Rachael Skews, cercetătoare în științe comportamentale și coach.
Specializată în terapia prin acceptare și angajament, o abordare psihoterapeutică menită să dezvolte flexibilitatea psihologică, Skews identifică trei componente esențiale ale acesteia.
Prima este capacitatea de a rămâne conectați la lucrurile care contează cu adevărat pentru noi.
A doua presupune să fim prezenți în momentul actual și să avem o perspectivă flexibilă asupra propriei identități și asupra locului nostru în lume.
A treia componentă este deschiderea față de experiențele noi, inclusiv cele neplăcute.
„Răspunzi provocărilor vieții acceptând faptul că fiecare experiență poate conține ceva interesant și valoros”, explică specialista.
Spre deosebire de gândirea pozitivă, flexibilitatea psihologică nu presupune să ignorăm sau să negăm emoțiile dificile.
Dimpotrivă, înseamnă să recunoaștem furia, anxietatea sau frica și să le folosim drept informații care ne pot ghida acțiunile.
Această abordare diferă și de conceptul de grit, popularizat în psihologie, care pune accentul pe perseverență și continuarea efortului în ciuda dificultăților.
Flexibilitatea psihologică presupune inclusiv capacitatea de a accepta că unele obstacole nu pot fi depășite și că, uneori, schimbarea direcției este cea mai bună soluție.
Uneori, problema nu este situația, ci felul în care o abordăm
Janette, care lucrează ca asistentă executivă, a descoperit cât de utilă poate fi flexibilitatea psihologică atunci când a început un nou loc de muncă.
Spre deosebire de experiențele sale profesionale anterioare, noul post presupunea muncă exclusiv de acasă, iar directorul general al companiei locuia într-o altă țară.
„De la început am urât această situație. Am pierdut foarte mult timp plângând și încercând să îmi găsesc un alt loc de muncă”, povestește ea.
Abia după ce a discutat cu o prietenă a realizat că adevărata problemă nu era nici superiorul său, nici volumul de muncă.
Pur și simplu, nu era genul de persoană care să se simtă bine lucrând complet singură.
„Nu era o organizație foarte sociabilă, iar ceilalți asistenți păreau mulțumiți să lucreze la distanță unii de ceilalți. Nu puteam schimba cultura companiei, așa că m-am înscris într-un spațiu de coworking din apropiere.”
Acolo a găsit o comunitate de oameni cu care putea să discute, să ia prânzul și să împărtășească frustrările cotidiene.
„Acum îmi iubesc locul de muncă”, spune ea.
Experiența arată că uneori nu trebuie să schimbăm complet o situație pentru a ne simți mai bine, ci să identificăm ce anume ne lipsește și ce putem face concret pentru a răspunde acelei nevoi.
De ce acceptarea emoțiilor negative poate fi mai utilă decât gândirea pozitivă
Există cercetări care susțin beneficiile flexibilității psihologice.
O analiză amplă a mai multor studii a identificat o asociere între nivelurile ridicate de flexibilitate psihologică și o sănătate mintală mai bună.
Rezultatele sugerează că acceptarea emoțiilor dificile poate încuraja oamenii să acționeze, în loc să evite realitatea încercând să înlocuiască orice sentiment neplăcut cu gânduri pozitive.
Un concept apropiat este cel de agilitate emoțională, dezvoltat de psiholoaga Susan David.
Aceasta descrie agilitatea emoțională drept capacitatea de a experimenta întreaga gamă a emoțiilor umane, de la frică, furie și gelozie până la bucurie, recunoștință și optimism, fără să permitem unei singure emoții să ne controleze comportamentul.
„Este vorba despre a trăi în lumea așa cum este ea în realitate, nu așa cum ne-am dori să fie”, explică David.
Potrivit psiholoagei, societatea promovează frecvent ideea că trebuie să fim permanent pozitivi și recunoscători.
În acest context, ajungem să clasificăm emoțiile drept bune sau rele și să considerăm că doar cele asociate fericirii merită experimentate.
Însă această perspectivă poate deveni problematică.
Emoțiile neplăcute nu sunt neapărat semne că ceva este în neregulă cu noi. Uneori, ele indică pur și simplu faptul că o nevoie importantă nu este îndeplinită.
Ce încearcă, de fapt, să ne spună emoțiile?
Susan David propune să renunțăm la clasificarea rigidă a emoțiilor în pozitive și negative și să începem să le privim ca pe niște informații.
„Emoțiile ne oferă indicii”, explică aceasta.
De exemplu, atunci când ne simțim singuri, primul impuls poate fi să ne spunem că nu ar trebui să avem acest sentiment sau că ar trebui să fim recunoscători pentru lucrurile bune din viața noastră.
Dar, procedând astfel, riscăm să ignorăm un semnal important.
„În schimb, întreabă-te: «Ce încearcă să îmi indice această emoție?»”
Poate că singurătatea ne arată că avem nevoie de mai multă apropiere, intimitate sau apartenență.
Odată ce identificăm această nevoie, putem lua măsuri concrete: să ieșim mai des din casă, să întâlnim oameni noi sau să investim mai mult în relațiile existente.
Este o abordare mult mai eficientă decât să ne prefacem că totul este perfect sau să așteptăm ca lucrurile să se îmbunătățească de la sine.
Emoțiile nu sunt fapte și nici instrucțiuni
Există însă riscul ca, acordând prea multă atenție emoțiilor negative, să ajungem să fim copleșiți de ele?
Susan David consideră că nu, atât timp cât înțelegem diferența dintre a simți ceva și a acționa automat pe baza acelui sentiment.
„Emoțiile nu sunt instrucțiuni. Doar pentru că simt ceva nu înseamnă că acel lucru este adevărat”, explică psiholoaga.
Din perspectivă evolutivă, emoțiile au rolul de a ne ajuta să ne înțelegem nevoile și valorile.
Dar ele nu sunt permanente.
Pot fi intense, schimbătoare și trecătoare.
De aceea, David avertizează asupra tendinței de a ne identifica prea puternic cu o anumită stare emoțională.
„În prezent, trăim într-o societate în care oamenii se comportă ca și cum emoțiile ar lua toate deciziile. Spunem lucruri precum «Mă simt trist» sau «Mă simt declanșat emoțional».”
Specialista consideră că este important să ne amintim că avem control asupra alegerilor noastre, chiar și atunci când nu putem controla apariția unei emoții.
„Trebuie să recunoaștem că emoția ne aparține nouă, nu noi îi aparținem ei. Valorile, alegerile, următorii pași și capacitatea de a ne spune «Chiar dacă acum mă simt trist, pot alege ce vreau să fac în această lume și cine vreau să fiu» ne aparțin.”
În esență, agilitatea emoțională înseamnă să nu permitem sentimentelor de moment să ne dicteze întreaga viață.
De ce gândirea pozitivă nu este suficientă pentru a avea succes
Gabriele Oettingen, profesoară de psihologie la New York University și Universitatea din Hamburg, studiază de peste 25 de ani mecanismele psihologice implicate în stabilirea și atingerea obiectivelor.
Autoarea cărții Rethinking Positive Thinking a ajuns la o concluzie surprinzătoare: simpla gândire pozitivă nu garantează succesul.
Din contră, anticiparea obstacolelor, capacitatea de a ajusta strategia și pregătirea pentru eventualele eșecuri pot avea un rol mult mai important.
„Dacă visezi și îți imaginezi lucruri frumoase fără să faci nimic altceva, cu siguranță îți vei îmbunătăți starea de spirit pe termen scurt”, explică Oettingen.
Psiholoaga oferă un exemplu din propria activitate profesională.
Și-ar putea imagina că a terminat deja de corectat un teanc de examene și că a finalizat următorul articol academic.
Simplul gând i-ar produce o stare de satisfacție și i-ar permite să se concentreze asupra planurilor plăcute pentru weekend.
Problema apare atunci când această satisfacție imaginară reduce motivația necesară pentru a transforma obiectivul în realitate.
Cercetările sale au analizat numeroase situații, de la pierderea în greutate și găsirea unui loc de muncă până la începerea unei relații romantice.
„Cu cât oamenii își imaginau mai pozitiv îndeplinirea dorințelor, cu atât aveau mai puțin succes în realizarea lor, indiferent dacă rezultatele erau analizate după trei săptămâni, trei luni sau doi ani.”
Potrivit specialistei, persoanele care se limitează la visarea repetată a succesului pot ajunge să își piardă motivația, deoarece nu fac pașii necesari pentru a-și atinge obiectivele.
O strategie mai eficientă este să anticipăm dificultățile care ne-ar putea împiedica să reușim.
Obstacolele ne pot ajuta să găsim soluții
„Obstacolele îți oferă energie”, spune Gabriele Oettingen. „Ele te ajută să înțelegi ce poți face pentru a le depăși.”
Un obstacol poate fi un obicei, o convingere sau o reacție emoțională.
Specialista recomandă să ne concentrăm în special asupra obstacolelor interioare, nu asupra celor pe care le atribuim exclusiv altor persoane.
De exemplu, în loc să spunem „Totul este din vina șefului meu”, putem încerca să identificăm cum ne influențează propriile reacții situația.
O formulare alternativă ar putea fi: „Resentimentul pe care îl simt față de șeful meu este ceea ce mă împiedică să merg mai departe.”
Această schimbare de perspectivă ne ajută să ne concentrăm asupra lucrurilor pe care le putem controla.
Nu înseamnă că problemele externe nu există sau că suntem responsabili pentru comportamentul altor persoane, ci că identificarea propriilor opțiuni ne poate oferi mai multă libertate de acțiune.
Povestea bărbatului care a devenit bucătar după aproape 40 de ani în alt domeniu
Nick Jaye, cunoscut și sub numele de Bald Chef Nick, este un exemplu al modului în care flexibilitatea psihologică poate transforma parcursul unei persoane.
În copilărie, Nick a avut dificultăți la școală și i s-a spus că este „prea prost” pentru a deveni bucătar.
A părăsit școala la 15 ani, fără calificări.
Ulterior, a fost diagnosticat cu dislexie.
Timp de 40 de ani, a avut o carieră de succes în domeniul imobiliar, dar visul de a deveni bucătar nu a dispărut niciodată.
În cele din urmă, aproape de vârsta de 60 de ani, a decis să se recalifice profesional.
Procesul nu a fost însă lipsit de dificultăți.
„Știam că va trebui să îmi adaptez abordarea, așa că am rescris fiecare material tipărit de la curs pentru a putea citi și învăța într-un mod potrivit dislexiei mele”, povestește acesta.
Strategia nu doar că l-a ajutat să își îndeplinească obiectivul, dar a devenit și punctul de plecare pentru cartea sa, Deliciously Dyslexic.
Volumul, conceput special pentru persoanele cu dislexie, utilizează caractere mari, fundaluri colorate și paragrafe formate dintr-o singură propoziție, pentru a facilita lectura atât adulților, cât și copiilor.
„Știu că nu mai sunt acel copil mic, timid și speriat căruia i se spunea că este prost. În schimb, văd peste tot oportunități de a învăța, de a accepta provocări și de a cunoaște oameni noi.”
Nick spune că, de-a lungul vieții, a învățat să își adapteze metodele de lucru la felul în care funcționează mintea sa.
Activitățile caritabile, predatul și gătitul îi oferă astăzi ocazii constante de a practica acceptarea și răbdarea, atât față de sine, cât și față de ceilalți.
Povestea sa arată că flexibilitatea psihologică nu presupune să devenim alte persoane, ci să schimbăm felul în care abordăm provocările.
Cinci metode prin care putem deveni mai flexibili din punct de vedere psihologic
1. Gândește-te la versiunea ta de la cinci ani și la cea de la 85 de ani
Atunci când simțim că am rămas blocați într-o situație, avem nevoie, înainte de toate, de perspectivă.
Susan David recomandă un exercițiu simplu: să ne imaginăm ce ar spune despre problema actuală versiunea noastră din copilărie și cea de la finalul vieții.
„Este ușor să ne concentrăm asupra alegerilor care ne privesc doar în momentul prezent. Ar trebui să cheltuiesc acești bani acum? Ar trebui să îmi dau demisia acum?”
Privirea situației din perspective diferite ne poate ajuta să luăm decizii mai puțin impulsive și să înțelegem ce contează cu adevărat pe termen lung.
2. Întreabă-te ce funcție are emoția pe care o simți
Atunci când avem o reacție emoțională puternică, este util să ne amintim că emoțiile nu sunt fapte.
Susan David propune întrebarea „WTF?”, dar cu un sens diferit de cel obișnuit: What the func?, prescurtare de la „Care este funcția acestei emoții?”.
„Întreabă-te ce îți spune această emoție despre nevoile tale, despre valorile tale și despre felul în care ar trebui să mergi mai departe”, recomandă psiholoaga.
În loc să ne concentrăm exclusiv asupra disconfortului, putem încerca să înțelegem mesajul din spatele lui.
3. Privește obiectivele ca pe niște experimente
„Este minunat să ai un obiectiv, dar cel mai bine este să îl urmărești cu o mentalitate experimentală”, explică Rachael Skews.
Această abordare ne permite să observăm când o idee bună trebuie ajustată sau când o strategie inițială poate fi înlocuită cu una mai potrivită.
Obiectivele nu trebuie să fie definitive sau imposibil de modificat.
Uneori, rolul lor principal este să ne ofere o direcție.
4. Încearcă, selectează și păstrează ceea ce funcționează
În științele comportamentale, această strategie este descrisă prin trei concepte: variație, selecție și menținere.
Mai întâi, încercăm abordări diferite.
Apoi, identificăm metodele care funcționează cel mai bine.
În cele din urmă, continuăm să le folosim pe cele care ne ajută să progresăm.
Potrivit lui Skews, succesul nu presupune să repetăm la nesfârșit aceeași strategie, ci să avem capacitatea de a ne adapta.
5. Creează un plan de tipul „dacă… atunci…”
Atunci când încercăm să atingem un obiectiv dificil, este util să anticipăm obstacolele și să stabilim dinainte cum vom reacționa.
De exemplu, dacă știm că avem tendința să mâncăm chipsuri atunci când urmărim serialul preferat, putem pregăti din timp fructe, nuci sau alte gustări.
În acest fel, nu mai trebuie să luăm o decizie pe moment, atunci când tentația este deja prezentă.
„Unele obstacole sunt foarte greu de depășit, de exemplu atunci când există impulsuri sau emoții foarte puternice”, explică Oettingen.
Potrivit specialistei, realizarea unui plan ne ajută să asociem obstacolul cu o reacție pregătită anterior, astfel încât să putem răspunde mai ușor atunci când apare situația respectivă.
De ce nu trebuie să încercăm să fim fericiți tot timpul
Într-o societate în care optimismul este promovat constant, iar rețelele sociale ne încurajează să prezentăm versiuni cât mai fericite ale vieții noastre, emoțiile negative pot ajunge să fie privite drept eșecuri personale.
Însă furia, frica, gelozia, tristețea sau frustrarea fac parte din experiența umană.
Ele nu trebuie nici eliminate cu orice preț, nici transformate în explicații definitive pentru tot ceea ce ni se întâmplă.
Mai degrabă, pot deveni puncte de plecare pentru a ne înțelege mai bine.
Furia ne poate indica faptul că o limită personală a fost încălcată. Frica ne poate atrage atenția asupra unei situații pe care o percepem drept amenințătoare. Gelozia ne poate ajuta să identificăm o nevoie de siguranță, apreciere sau apropiere.
Important este să nu confundăm emoția cu adevărul absolut și să nu permitem reacțiilor de moment să decidă în locul nostru.
Flexibilitatea psihologică nu înseamnă să fim permanent calmi, fericiți sau optimiști.
Înseamnă să acceptăm ceea ce simțim, să înțelegem ce ne transmite acea emoție și să alegem cum vrem să acționăm.
Iar uneori, tocmai sentimentele pe care încercăm cel mai mult să le evităm ne pot arăta ce trebuie să schimbăm pentru a avea o viață mai bună.
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.
