„România a ieșit în 1989 din unul dintre cele mai represive regimuri comuniste din Europa, iar, odată cu alegerile naționale din noiembrie 1996, a cunoscut prima tranziție pașnică a puterii de la un guvern la altul din 1937 încoace.
În cei opt ani de la înlăturarea soților Ceaușescu, România a făcut pași importanți și demonstrabili pentru consolidarea democrației și a statului de drept, precum și pentru îmbunătățirea respectării drepturilor omului. Aceste eforturi s-au accelerat sub conducerea președintelui Emil Constantinescu și a coaliției sale de guvernare.” – raport OSCE
7.057.906 de români au pus ștampila pe Emil Constantinescu la alegerile pentru președinția României din 17 noiembrie 1996. Cu 54,41% din voturi, candidatul Convenției Democrate prelua cea mai importantă funcție din stat, în fața lui Ion Iliescu, reprezentantul forțelor politice emanate din Frontul Salvării Naționale.
Victoria lui Emil Constantinescu a fost prima alternanță democratică reală la putere de după căderea comunismului.
În marile orașe ale țării oamenii au ieșit în stradă și au sărbătorit.
Captură România Liberă – noiembrie 1996. sursa: Arcanum.com
Au urmat patru ani grei pentru Emil Constantinescu și pentru România. Dar în care țara a reușit să pășească hotărât pe drumul democrației.
În mandatul lui Constantinescu au fost adoptate legea de acces la dosarele întocmite de poliția politică, legea bugetelor locale, legile de combatere a corupției și a spălării banilor, legea de restituire a terenurilor agricole și pădurilor confiscate de regimul comunist; au fost completate și modificate Codul penal și legea administrației locale.
Pe plan extern, în mandatul său, România a semnat parteneriatul strategic cu SUA, în iulie 1997, cu ocazia vizitei la București a președintelui Bill Clinton.
Sursa MediafaxFoto Toni Salabasev
Deși a ratat primul val al extinderii NATO, din 1997, România a intensificat în acei ani pregătirile pentru aderarea la alianță.
La Consiliul European de la Helsinki, din decembrie 1999, România a fost invitată oficial să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană.
Și tot în 1999, în mandatul lui Emil Constantinescu, avea loc prima vizită a unui Suveran Pontif într-o țară majoritară ortodoxă. Papa Ioan Paul al II-lea a venit pe 9 mai 1999 la București.
Sursa: Mediafax Foto Marius Vasilica
Dacă pe plan extern realizările din mandatul său au fost importante și definitorii pentru viitorul României, pe plan intern lucrurile nu au stat la fel de bine – reformele economice promise au fost lente, corupția nu a fost eliminată, iar coaliția de guvernare a fost instabilă. În patru ani, țara a avut trei primieri – Victor Ciorbea, Radu Vasile și Mugur Isărescu.
Situația economică a țării s-a degradat, a crescut șomajul, iar românii au sărăcit.
Al treilea an al mandatului său, 1999, a fost și cel mai dificil. România a fost zguduită de două mineriade.
În ianuarie, minerii conduși de Miron Cozma au plecat spre București, nemulțumiți de restructurările din sectorul minier. Mișcarea s-a terminat cu „Pacea de la Cozia”, o înțelegere între liderul minerilor și premierul de atunci, Radu Vasile.
Captură Agenda Zilei – sursa Arcanum.com
O lună mai târziu, la o zi după ce Curtea Supremă l-a condamnat pe Miron Cozma la închisoare pentru implicarea în mineriadele din 1991, liderul ortacilor a plecat, din nou, cu minerii spre București. Drumul lor a fost oprit de intervenția autorităților în forță la Stoenești, în Olt.
În februarie 2000, președintele Emil Constantinescu a făcut o declarație cu care a intrat în istorie. S-a declarat învins de Securitate, făcând referire la activiștii vechii structuri comuniste aflați încă în poziții de forță în România.
„Mă simt astăzi mai terorizat ca niciodată de Securitatea lui Ceaușescu. Sunt învins azi. Ei m-au bătut și m-au învins. Pot răspândi orice porcărie, cu complicitatea tuturor, inclusiv a oamenilor celor mai apropiați. Temele sunt fixate de securiștii din structurile PRM și apoi PDSR”.
Constantinescu a lansat aceste acuzații la Colegiul Medicilor și Farmaciștilor din PNȚCD, unde ajunsese după ce participase la aniversarea a 10 ani de la înființarea SIE și SRI.
Pe 17 iulie 2000, Emil Constantinescu a anunțat că nu va mai candida. A transmis un mesaj românilor în care a făcut un bilanț al mandatului său. Și și-a justificat decizia în primul rând prin eșecul luptei împotriva corupției.
„Când am început această campanie, am descoperit că în România se crease că un sistem mafiot în care caracatița firmelor-paravan era beneficiara unui sprijin de înalt nivel din instituții de stat. Așa au fost posibile devalizarea băncilor, distrugerea flotei, pagubele imense produse de mafia petrolului, a îngrășămintelor chimice, creșterea neîngrădită a corupției.
Un număr mic de profesioniști din Poliție, Parchet, Justiție și Curtea de Conturi a reușit, în ciuda unor presiuni enorme, să adune dovezi și să conducă investigațiile până la inculparea și, în unele cazuri, condamnarea făptuitorilor direcți, permițând dezvăluirea întregului sistem.
Acum se încearcă prezentarea continuării acțiunilor din justiție ca o campanie electorală negativă la adresa adversarilor politici. Ca și cum așa s-ar schimba fondul problemei: îmbogățirea nemăsurată prin acțiuni ilegale a unora pe seama populației furate și mințite”, le-a transmis el românilor.
Constantinescu a reclamat și degradarea competiției politice, „transformată într-o luptă oarbă pentru interesele personale sau de grup”.
„Trăim o vreme a oamenilor care vând și cumpără principii, ideologii, locuri în Parlament și Guvern, folosind minciuna, șantajul, vulgaritatea, manipularea oamenilor prin orice metode.
În această lume nu am ce căuta. Nu vreau să particip la tranzacții și manipulări de niciun fel. Nu vreau să fiu implicat în sciziunea unor partide și în diferite jocuri de culise”, a mai spus Constantinescu.
„Am câștigat încrederea Europei și a lumii în noi cu greu, nu definitiv, cu rezerve, dar am câștigat-o. Avem acum de câștigat încrederea în noi înșine, în ceea ce am reușit, cu atâtea sacrificii, să facem până acum, în ceea ce vom putea face împreună în viitor”, mai spune el în finalul mesajului.
Sursa: Mediafax Foto PARK_JI HWAN
În 2000, la președinția României a revenit Ion Iliescu.
Așa cum le-a promis românilor în mesajul lui către țară, Emil Constantinescu nu a mai activat în politică niciodată de la încheierea mandatului său. A rămas în zona academică, culturală și diplomatică și este, din 2017, la conducerea Institutului de Studii Avansate pentru Cultura și Civilizația Levantului – o instituție pe care nu puțini o văd ca o sinecură ce i-a fost oferită tocmai de cei împotriva cărora lupta acum 30 de ani.
© G4Media.ro.
Conținutul afișat reprezintă un flux automatizat de știri furnizat de Hotnews.ro. Pentru lectura integrală a articolelor și acces la toate materialele, vă invităm să vizitați portalul oficial www.g4media.ro.







